Tag Archives: vin

Sofisticăţuri gastronomice de ‘otobază

Din seriile “ne pricepem la di tăti dar ştim decât nimic” şi “cultura culinară a hamburgherului”, avem următoarea “conversaţiune” purtată de trei icsuleşti, “conversaţiune” care, mă simt nevoit a preciza, nu purta în replici nicio urmă de sarcasm:

Nr.1: Păi vinul îl ţin în frigider şi-l folosesc în mâncare. Şi e vin bun, nu orice poşircă.
Nr.2: Aaaa, păi îţi baţi joc de el.
Nr.3: Se duce tot alcoolul, de ce l-ai folosi în mâncare?
Nr.2: Exact, de ce să strici bunătate de vin, doar există spray-uri cu gust de vin dacă vrei neapărat.

Ah, stimabililor, de-ar durea… de-ar durea…

Pui la cuptor

Nebunia din poza de mai jos stă de ceva vreme în cuptor, iar în casă a început să miroasă atât de bine încât au început să-mi curgă balele într-un hal fără de hal. Reţeta a fost furată de aici, dar mi-am permis ceva libertăţi în interpretare, aşa că produsul final va fi mai mult sau mai puţin diferit.

Fooood!

Revin cu poze după ce scot tava din cuptor (nu promit, totuşi, s-ar putea să fiu puţin prea ocupat cu altele pentru a mai putea mânui şi aparatul ;) ).

Edit:

Food is done

Istoria, o glumă de doi lei. Da’ las’ că merge ş-aşa.

According to legend, Dionysus – the Thracian god of wine – was born in what is now Romania and Plato declared its vineyards to be the best in the world. Its wines became so famous that in the first century BC, the king ordered for all the vineyards to be destroyed to discourage possible invaders. Of course, his own people weren’t so easily deterred and soon new vineyards flourished.

Citatul de mai sus e de pe un site care ar trebui să promoveze vinurile româneşti pe meleaguri vorbitoare de limbi engleze. Problema e că ceea ce povestesc nenii ăia acolo este, din câte ţin eu minte de la lecţiile de istorie din şcoală (lecţii pe care le-am urât din toată inima, de altfel), o mare tâmpenie. Ştiind, totuşi, că memoria e o chestie volatilă (mai ales când e vorba de a mea), am zis să purced la sfânta documentare, sperând ca descrierea de mai sus să fie adevărată şi eu să fiu cel care nu are dreptate.

Zis şi făcut; îmi înfig ochii şi degetele în wikipedia şi aflu că, într-adevăr, Dionysus a fost zeul vinului şi la Greci şi la Traci, iar locul în care acesta s-a născut se numeşte Nysa, loc care ar fi fost identificat de istorici ca fiind Arabia, Etiopia, Egipt, Babylon, Marea Roşie, Tracia, Thessaly, Cilicia, India, Libya, Lydia, Macedonia, Naxos, Siria. Nu s-a născut peste tot, să-mi fie cu pardon, numai că istoricii nu se prea pot pune de acord în privinţa originii zeului de care vorbim. Cu toate astea, istoricii sunt destul de siguri că teritoriul ocupat acum de România nu se află printre posibilele sale origini. Iar în caz că se gândeşte cineva la treaba asta, nu, teritoriul Traciei nu prea are nici o legătură cu România (ţara noastră e olecuţă mai la nord – Tracia se afla pe locul ocupat acum de Bulgaria şi o parte din Turcia).

Apoi, regele despre care se vorbeşte că ar fi ars viile se numeşte Burebista şi nu a fost Trac, a fost de-a dreptul Geto-Dac. Viile nu au fost distruse din cauză că – vezi doamne  – ar fi venit cotropitorii să fure bunătate de vin, viile au fost distruse pentru că românii – dacii adică, să-mi fie cu pardon – din vremea aia erau betivani notorii (cam ca şi acum – gena trebuie să se fi transmis peste generaţii), asta fiind probabil singura modalitate de a le dezlipi sticla de vin de la bot. Dacă mi se permite să fabulez, probabil prin vremea aia a fost inventată şi pufoaica (ştie toată lumea cum se prepară pufoaica, nu?) sau restul bauturilor alcoolice obţinute din fermentarea şosetelor jegoase în fecale.

România nu este o ţară ideală, am mai spus-o de nenumărate ori. Dar parcă nu merită bătaia asta de joc.

Edit: După ce am dat o tură prin feed-reader, am văzut că şi Chinezu a scris ceva apropo de cum ştim noi să preţuim trecutul.

Edit2: Tocmai ce am observat că asta este prima mea postare (Twitter Weekly nu se pune) din 2011. Ce să zic, am început anul într-o notă optimistă. :)