Aici, după ce umblasem de nebun prin pădurea de pe lângă Vatra Dornei și traversasem, practic toată stațiunea, ajunsesem în fața pensiunii. Uitasem să spun, totuși, că pe drumul de la gara de marfă până la pensiune, începuse să picure pentru ca, pe când reușisem să ajung în dreptul bisericii Baptiste, picuratul să se transforme într-o ploaie sănătoasă.

Primul meu reflex a fost să intru și să-mi schimb hainele ude, eventual să vad dacă aruncasem și o umbrelă pe undeva prin bagaje. Spre dezamăgirea mea, am fost oprit de o ușă încuiată, din lemn masiv, în care am bătut vreo 2-3 minute, fără niciun rezultat. Continue reading →