Citind presa de dimineaţă, aflu că, prin Republică, partidele de opoziţie (adica alea care nu sunt în totalitate comuniste) ar cam dori o unire cu România.

Pentru Republica Moldova, unirea ar însemna aderarea automată, fără absolut niciun efort, la Uniunea Europeană – lucru care ei n-ar reusi să-l facă de unii singuri nici într-o sută de ani. Ar mai însemna si un şut în cur dpdv economic şi poate-poate eliminarea trupelor ruse de pe teritoriul său.

Pentru Republica Moldova, unirea ar însemna libertate şi evoluţie, pe când pentru România ar însemna scădere economică, o infuzie de mentalităţi învechite şi ceva duşmani noi din Est. Am câştiga teritorii noi, dar am intra cu un picior în groapă încercând să-i ajutăm pe cei cunoscuţi ca fraţii noştrii – pentru că, sincer vorbind, Moldova e într-un rahat mai mare decât România dpdv al mentalităii, economiei, dezvoltării de orice fel.

Ştiu că peste Prut curge sânge Românesc. Ştiu că pământul ăla este pământ Românesc şi nu Rusesc sau Ucrainean. Ştiu că de mult se doreşte o nouă Românie gogoloaţă. Dar e prea târziu – deja ne-am obişnuit cu gândul că astea două vor fi ţări diferite pe vecie. Pentru noi, acum aţi fi o povară mult prea grea, nu o aripă de ajutor.

Îmi pare rău.