Tag Archives: somn

Tu’ţi ciripul tău

Noaptea trecută, văzând că s-a încălzit afară, mi-am spus că ar fi frumos să dorm cu geamul deschis. Vorba aia, altfel dormi când respiri aer răcoros şi … aerisit (pentru că nu am cum să îl numesc aer curat). Zis şi făcut – înainte de culcare, am lăţit geamul, m-am introdus în pat şi m-am pus pe sforăit. Sforăit sănătos, pentru că-mi răsfăţam plămânii cu noxe proaspete.

Până la ora 3 noaptea, totul a fost bine şi frumos. La 3, mă pune necuratul să mă trezesc şi să mă duc la baie. Nimic special aici; am scuturat-o numai de 3 ori, după care m-am întors în pat. Eh, după încă vreo 10 minute de moţăit, încep să aud câte un cirip timid. Apoi, din ce în ce mai tare, până când ciripul iniţial s-a transformat într-o adevărată orchestră isterică de ciripeli nocturne. Aştept încă vreo 20 de minute, în speranţa că s-o plictisi păsărica insomniacă, după care sar din pat, trântesc geamul şi mă întorc între aşternuturi.

Dar, odată cu căldura, se trezesc la viaţă şi alte vietăţi. Unele-s mai mari – ca pasărea insomniacă – altele-s mai mici. Ca nişte ţânţari, să zicem. Ţânţari care, multumită faptului că, în timp ce am fost la baie am aprins lumina pe hol, au binevoit să se auto-invite la mine în cameră şi să-mi facă pielea sită, inclusiv în locurile mai puţin accesibile. Adică între degete. Şi dă-i şi scarpină-te, trezeşte prietena din cauză că te învârţi în aşternuturi ca titrezul, aprins lumina din nou pe hol, în speranţa că vor fugi ţânţarii spe becul de acolo… toate în zadar; orice făceam, parcă făceam mai rău.

După câteva straturi de piele rupte în unghiile-mi, reuşesc să mă abţin şi, ori din cauza oboselii, ori mulţumită auto-controlului meu fantastic (da, sigur) am reuşit să adorm.

Uh… era să uit. După câteva ore, adică pe la 8 şi câteva minute, rasebo zbura ca vântul pe uşa apartamentului, în mare întârziere şi cu mult somn în oase, după ce se trezise cu doar 10 minute înainte.

Uh, uh. Era să uit încă ceva. Morala e că a venit primăvara, anotimpul în care toată natura se trezeşte la viaţă. Yupii.

De ce te simţi rău dimineaţa?

Cât timp eram la facultate, am avut un program de somn incredibil de lejer şi haotic. Mă băgam la somn pe la ora 4-5 şi mă trezeam pe la 16-17 cel devreme. Culmea, tot timpul eram obosit, chiar dacă, din punctul meu de vedere dormeam sănătos tun. Mă trezeam cu dureri de cap, cu muşchii slăbiţi, cu spatele strâmb sau transpirat. Cel puţin o oră după ce mă trezeam, nu puteam să mă ridic din pat, mi-era frig şi toată ziua eram lipsit total de energie. Degeaba mă bătea la cap colegul de apartament de pe atunci, că eu tot după tărtăcuţa mea goală îmi făceam aşa zisul program. Continue reading

Dimineaţa… în mişcare

Ies din bloc, cu un strat de aer cald încă gravitând leneş pe sub hainele mele, amintire plăcută a “climei” de sub pătură. Frig. Ploaie. Lumină. E prea întuneric în apartamentul ăsta. Mă ustură ochii. Strâng pleoapele şi mă uit dezorientat în jur… mda, tot în dreapta trebuie să merg pentru a lua autobuzul. Tuşesc nervos, scuip gunoiul ce s-a adunat în gâtul meu peste noapte şi mă îndrept agale spre staţia de autobuz. Nicio grabă.

Ajung în staţie şi mă sprijin de un stâlp, aşteptând un autobuz sau troleu care să ajungă până la Romană sau Universitate. Vine un troleu bun… Toată lumea din staţie se îngrămădeşte în el. Turmă de oi proaste. E prea plin pentru mine, nu am chef să stau îngrămădit. Mai aştept. Oricum, mai văd vreo 3-4 maşini ce aşteapă să se facă verde în intersecţie, la nici 50 de metri de mine. Asta e mişto aici… Am de ales între vreo 5 sau 6 maşini cu care să ajung în centru.

368. Este liber, mă urc în el, îmi scot cartea şi mă pun pe citit. După vreo 6 pagini, ridic ochii din carte, să văd unde am ajuns. Nicolae Găină. O staţie. Mă uit la ceas, văd că mai am cam o oră până când ar trebui să ajung la servici, înjur în gând şi mă cufund din nou în lectură. Încă 4 pagini, Răzoare. 3 pagini, Eroilor. 4 pagini, aud cum se deschid uşile din nou, tot Eroilor. 2 pagini, iarăşi se deschid uşile, tot Eroilor… două paragrafe, Eroilor, 30 de minute până la servici…

Îmi bag picioarele, aştept să mai deschidă şoferul uşile încă o dată şi ies din autobuz, luând-o la pas rapid spre staţia de metrou. Ghinion, trebuie să schimb la Unirii, sigur întârzii.

Metrou, 200m pe jos, servici. 20 minute intârziere.

Dimineaţa…

…înfipt bine în patul călduţ, făcut sandwich între pătură şi saltea, ca o felie de salam (Ssssăsesssc) între două bucăţi pufoase de pâine, visând fericit la o dimineaţă leneşă de Duminică…

La un moment dat, aud alarma de la telefon. Stresantă, enervantă, ca o goarnă ce se aude de pe lumea ailaltă. Trântesc leneş mâna pe noptieră, apuc ceva dreptunghiular şi apăs în locul unde ştiam că e butonul de snooze. Simt cum chestia aia dreptunghiulară cedează uşor sub presiunea degetului meu. Mai încerc odată şi din nou, se curbează ca şi cum ar fi fost un arc moale, o cutie elastică din carton… Deschid cu greu un ochi şi mă uit mirat spre spre mâna mea… pachetul de ţigări.

Mă ridic pe jumătate din pat şi m-apuc să caut din priviri telefonul ăla afurisit. Pe noptieră nu e. Pe jos nu pare să fie. Ah, da, e pe masa calculatorului. Adică trebuie să mă ridic de tot din pat pentru a opri 5 minute drăcia aia din urlat?! La naiba!

Mă ridic încet din pat şi mă îndrept spre masă. Mă mişc în reluare, bătrâneşte, ca un moşneag pe care-l aşteaptă moartea la prima staţie de autobuz, pe primele scări din bloc sau pe prima podea de baie umedă. Chiar dacă sunt doar doi paşi, simt că durează o veşnicie până să ajung acolo. Oare aşa o să mă simt tot timpul peste vreo 40-50 de ani?

Apuc telefonul, mă uit cu silă la el, deblochez tastatura, apăs vreo 2-3 ok-uri şi opresc în sfârşit alarma. Dacă tot m-am ridicat din pat, nu mai are rost să mă bag la loc, pentru a mai trage de timp vreo 5 minute. Blochez la loc tastatura, bag telefonul în buzunar, stau blocat vreo 20 de secunde cu privirea pierdută în modelul complicat al peretelui dat în calciu, scot telefonul din buzunar şi mai trag o privire la ecran… Luni, ora 06:43 AM.

Duş, ceai, ţigara de dimineaţă, autobuz, metrou, serviciu…