Curiozitatea a omorât pisica, dar tot curiozitatea a ajutat omenirea să crească.
Mâncaţi şi beţi cu moderaţie.
Tag Archives: scurte
DK!
Îs biciclete peste tot.
Îs piste de biciclete peste tot.
Majoritatea bicicletelor care aparţin localnicilor arată ca şi cum ar fi fost salvate de la fiare vechi.
Multe dintre bicicletele de pe piste îs calărite de don’şoare frumuşele, blonde. Am cam băloşit, sincer să fiu (scuze, puiu).
Berea e bună-bună, mai ales Tuborg Clasic, mai ales băută pe bordură, pe marginea apei. Mai ales rece.
Eram cam singurul grăsan de pe acolo. Eu şi alţi turişti.
Am rămas plăcut surprins de amabilitatea oamenilor, de atitudinea lor generală, de buna lor dispoziţie. A munci pentru a trăi, nu a trăi pentru a munci. Aş putea face asta. :)
Nu umblă covrigii cu câinii-n coadă; au şi ei trenuri jegoase, mizerie pe jos, fumători care nu ştiu ce e ăla coş de gunoi. Au şi ei ciudaţi, needucaţi, nesimţiţi. Da’ parcă mai puţin decât la noi.
Am stat doar 8 zile, puţin pentru a-mi putea forma o imagine completă asupra civilizatiei de acolo, dar mi-a plăcut mult de tot ce am văzut în zilele astea puţine.
Internets fail
Scurte
1. Sunt treaz de la ora 4:30 şi am o vagă presimţire cum că, în câteva minute, am să aterizez forţat pe undeva prin casă. Sper din tot sufletul ca acel «undeva» să fie în pat, iar singura «forţare» să se întâmple atunci când îmi înfig nasul în pernă. Aş mai fi rezistat o oră-două, dar treaba de la punctul #2 mi-a consumat şi ultimele rezerve de energie.
2. În seara asta am găsit în cutia poştală două hârtii: o citaţie şi o scrisorică de la bancă. Senzatia iniţială a fost la fel cu aia pe care-o simţi atunci când faci un accident, fix în milisecunda dinainte de a avea loc impactul. Un val sănătos de adrenalină, adică. După şocul iniţial m-am uitat mai atent şi am văzut că scrisoarea de la bancă era pentru mine (s-a dovedit a fi doar o înştiinţare benignă), iar citaţia e pentru foştii proprietari. Să se spele cu ea pe cap, zic.
Scurte, de bine
1. Un gest simplu, de bun simţ: şoferul de autobuz de astăzi dimineaţă, care a deschis uşile cu 3-4 metri înainte de staţie doar după ce s-a asigurat în oglindă şi a lăsat biciclistul care mergea pe lângă trotuar să treacă. Asta, din seria lucurilor normale care, după ce stai în comuna bucureşti ceva mai mult timp, încep să ţi se pară deosebite, ciudate, chiar… nepotrivite.
2. Pe undeva pe la Valea Cascadelor, un nene mă vede pe trecerea de pietoni, frânează, se uită la semnul de trecere de pe stâlp, mă uit şi eu la acelaşi semn, mă uit la el, el se uită la mine şi amândoi ridicăm amuzaţi din umeri. O reacţie total diferită faţă de aceea a miticului care, după ce dă peste tine pe trecerea de pietoni, te mai trimite şi-n aia a mătii că ai avut tupeul să-i îndoi tabla.