Tag Archives: romano americana

“Standarde” Româno-Americane

Draci de fost student la Universitatea Româno-Americană (warning, hate-post):

Corpul universitar:

Intrare: o singură uşă deschisă. Una singură, mică, cât să intre o singură persoană. E mişto în sesiune, când vin aproape toţi la facultate. La intrare, de obicei se verifică carnetele de student. Dacă ai ceva care seamănă a carnet, ai intrat. Dacă nu, trebuie să laşi un act de identitate la intrare. Hint: nu s-a uitat nimeni, niciodată, la nimic altceva în afară de coperta carnetului. Odată am intrat scoţând, pe jumătate, dintr-un buzunar de la piept, din greşeală, un post-it albastru.

Holul de la parter e plin de poze ale rectorului sau articole de ziar în care universitatea e ridicată în slăvi. Cu poza rectorului, desigur. Seamănă cu şcolile ceauşiste.

Lifturile. Exitsă 6 lifturi pentru studenţi. Nu am văzut niciodată, în 3 ani, să funcţioneze toate. Ori 3 pe partea dreaptă, ori 3 pe stânga. Ori niciunul. Pentru comparaţie, există încă două lifturi, doar pentru profesori. Ambele sunt funcţionale.

În toalete, luminile sunt tot timpul stinse. Dacă nu stingi lumina, urlă femeia de serviciu la tine (sincer să fiu, nu tot timpul; mi s-a întâmplat doar de vreo 3-4 ori). Ar trebui să fie disponibile cam 8 cabine în fiecare baie. Sunt descuiate cel mult 4, restul cică ar fi “defecte”. Cabinele ar trebui să fie dotate toate cu hârtie igienică. Suportul este, hârtia din părţi. De asemena, ar trebui să fie curate. Nici nu pot să mă gândesc de câte ori a trebuit să schimb cabina pentru că wc-ul era plin de rahat pe colac. Asta dacă avea colac. În timpul ăsta, femeile de serviciu erau într-o sală de seminar şi citeau ziarele. Pisoarele ar trebui să aibă o maneţică, să tragi apa după ce ţi-ai făcut nevoile. Normal, şi alea sunt scoase (de către angajaţii universităţii, nu de derbedeii de ştudenţi). Săpunul, şerveţele de şters pe mâini sau aparatele de uscat mâinile sunt lipsă. de fapt, dacă nu-şi permit nici măcar hârtie igienică…

În pliantele de acum 3 ani (când m-am înscris eu) se lăudau că ar avea: sală de fitness, parcare subterană, piscină, cabinete medicale proprii, capelă, hotel-cămin, cantină-restaurant.

Sala de fitness cică ar fi fost inaugurată acum câteva luni (trebuia să fie de 3 ani!). Eu nu am văzut nimic în afară de reclame.

Intrarea în parcarea subterană există. În schimb, NU e dată în folosinţă.

Piscina presupun că e balta aia mică din faţa intrării în universitate.

Cabinetul medical a fost deschis în 2007, deşi ar fi trebuit să fie din 2005. Capela, până prin 2007 era o mare gaură în peretele exterior al clădirii Universităţii.

Pentru unele adeverinţe de student trebuie să plăteşti. Am avut odată nevoie de o adeverinţă pentru Ambasada Americană. Ar fi trebuit să aştept 3 zile şi să plătesc cam 20 de euro.

Vara, în sălile de curs este la fel de cald ca într-o saună. Există instalaţie de aer condiţionat numai că presupun că ar costa prea mult să fie pusă în funcţiune. Ţin minte că profesoara de Analiză Matematică, Judita Samuel, îşi aducea un ventilator în sală pentru a putea rezista unei ore de curs/examen.

Vrei să înveţi? Mergi la cursuri, fii activ, învaţă. Nu vrei să înveţi? Nu te aşeza în prima bancă la examen.

Majoritatea profesorilor sunt super ok, ştiu despre ce vorbesc şi ştiu să predea. Normal, unii sunt şi loaze (adică proşti bâtă). Unii sunt de rahat, te pică numai de-a dracului, unii sunt foarte corecţi, unii te lasă să copiezi, alţii te dau afară în şuturi dacă ai mişcat. Unii primesc mită, alţii te exmatriculează dacă încerci aşa ceva. Din punctul meu de vedere, Universitatea Româno-Americană se află cam la acelaşi nivel cu restul universităţilor de stat din România şi e mult mai bună decât restul universităţilor particulare.

Hotelul-cămin:

Preţurile actuale (din câte ştiu) sunt de 90 de euro pe persoană, 3 în cameră. 85 de euro pe persoană, 4 în cameră. Condiţii: 3 sau 4 paturi, 2 birouri, 3 sau 4 scaune, dulap, rafturi, baie în cameră. Camerele au fost iniţial proiectate pentru 2, respectiv 3 persoane.

Nu ai voie cu băuturi alcoolice în cămin. Teoretic. Practic…

Nu ai voie cu persoane străine în cămin. Acum 3 ani, dacă voiai să rămână cineva la tine peste noapte, trebuia să te duci la Sam, să îţi dea voie. În scris. Mai nou, nu se mai dă “învoire”. Un amic a trebuit să plătească 25 de euro amendă pentru că şi-a adus prietena o noapte. IMHO, chestia asta nu e de rău, ci de bine.

Pentru orice echipament electric (calculator, frigider, cuptor cu microunde, filtru cafea, etc.) se plăteşte o taxă lunară. Un încărcător de mobil era 25.000 lei acum 3 ani. Nu ai voie cu reşou/aragaz electric în cămin. Ceea ce ar fi trebuit să fie bucătărie este acum “oficiu”. Dracu ştie pentru ce e folosit oficiul ăla.

Se făceau controale neanunţate (nu mai ştiu cum este acum; presupun că nu s-au schimbat prea multe). Nu se bate la uşă, se intră direct. Nu contează dacă eşti sau nu în cameră. Ştiu de cineva peste care s-a intrat când se schimba pe hol. Era în fundul gol.

Vara e atât de cald încât spui că te-ai cazat într-un cuptor; acum 2 ani erau cel puţin 45 de grade în camere. Noaptea e foarte frumos în parcul Herăstrău. ;)

Gunoiul este depozitat, la fiecare etaj, într-un loc “special amenajat”: holul unei ieşiri de urgenţă în care se află un tomberon. În weekend-uri nu se ridică gunoiul. Adică vineri, sâmbătă, duminica tot holişorul ăla se umple cu gunoaie. Ieşirea aia de urgenţă este închisă (a se citi blocată de gunoaie şi încuiată) tot timpul. Mai există una lângă lifturi dar…ffs…

Sunt două lifturi în cămin; interior şi exterior. În weekend şi noaptea funcţiona doar cel interior. S-a întâmplat de multe ori ca noaptea să nu funcţioneze niciunul.

“Internet-link”: net de la RoEdu. Care pica cel puţin de 2 ori pe săptămână. Nu mai ţin minte cât costa pe lună (ce, credeaţi că e moka?). Se putea (neoficial) împărţi între cei din cameră.

Cantina-restaurant:

Este restaurant doar din punctul de vedere a preţurilor. Eşti obligat să plăteşti lunar cam 300 de lei pentru cantină. 10 lei pe zi. Cantina-restaurant, pardon. Ţi se dă un card alb cu numele tău pe el, pe care-l poţi folosi pentru a cumpăra chestii de la cantină.

De 10 lei ştiu că puteam lua un şniţel de aprox 4 cm lungime şi 2-3 lăţime, o porţie minusculă de cartofi prăjiţi şi uşoare urme de salată. Masa zilnică a unei rahitice. În cantina din Agronomie am luat o ciorbă, o porţie mare de cartofi natur, un şniţel de nu avea loc în farfurie, o salată sănătoasă, o bere şi două chifle cu 12 lei. Nu am putut să mănânc tot.

De cei 300 de lei poţi cumpăra doar mâncare de la cantină. Cantina RAU oferă, desigur, şi sucuri, chips-uri, etc. Dacă plăteşti cash, desigur.

Există ore de vârf în care poţi sta şi o oră la coadă. Puţoii şi puţoaicele alea din spatele frigiderelor se mişcau ca nişte morţi. Recordul meu a fost de o oră şi 20 minute. Vă las pe voi să descoperiţi care sunt acele ore.

NU VĂ LUAŢI PRĂJITURI! Fără să exagerez, o prăjitură a stat în acelaşi loc, în frigider, timp de o săptămână şi 2 zile. Aceeaşi prăjitură (era puţin ciupită glazura)!

Îmi cer scuze pentru eventualele greşeli gramaticale sau de ortografie, dar mi-e cam mult prea somn.

Ieri, pe “scurt”

Noapte albă acasă la nişte colegi – eu şi un coleg am învăţat pentru un examen, celălalt a dormit. Dimineaţa, toţi trei am plecat spre facultate. Eu eram oarecum ok, celălalt care a stat trez toată noaptea era şi el ok, ăla care a dormit era “obosit”.

După aproape 6 ocazii de trântit maşina în dobitocii din trafic, am ajuns la facultate (a condus cel care a dormit).

Am mers la secretariat, am întrebat de proful coordonator (licenţă), nu era încă acolo.

Frecat menta prin facultate. Singur, ceilalţi 2 erau la examen.

Am observat că tricoul de pe mine cam pute. Cum era ora 10 şi eu aveam examen abia la ora 14, am decis să mă duc acasă şi să fac un duş.

Am dormit în tramvai aproape tot drumul. Când am ajuns, am verificat conţinutul buzunarelor şi al rucsacului. totul era acolo.

Duş, haine noi, tramvai (aţipit iarăşi de vreo 2 ori), facultate, terasă (Bordo, Agronomie), cafea, cafea, cafea, cafea. Chelneriţa era suspect de binevoitoare. Şi urâtă. Plecat pe ploaie, ajuns la facultate fleaşcă.

La secretariat, am întrebat din nou de profesorul coordonator, am aflat că e prin facultate. Am căutat proful prin facultate şi l-am găsit tocmai cand se pregatea sa plece. Am vorbit cu el. Toate bune şi frumoase.

Am ieşit afară la o ţigară. Colegii, normal, iar au dispărut. Am dat telefoane la colegi, am găsit colegii. Erau În spatele meu.

Dat examen la Proiecte Informatice. Sper să-l fi luat.

Mers din nou la o cafea… În Regie de data asta. Colegii nu au vrut nici la Piranha, nici la Pub 18 nici la orice altă terasă normală. Am mers într-un căcat de “terasă”, lângă un cămin, cu bănci şi mese lungi de cârciumă, jegoase, pline de mizerii pe ele, lipicioase. Pe jos era turmat ciment, comanda se făcea la bar. Aveau un televizor atârnat de un colţ. Imaginaţi-vă un soi de Piranha cu mese şi bănci mai mari, lipicioase,  fără vegetaţie şi fără muzică. Din toate terasele, au ales jegul ăla.

Terminat consumaţia (ei, că eu nu mi-am luat nimic de atâţia draci), am mers până la maşină, m-au lăsat în izvor. Trebuia să mă întâlnesc cu prietena.

M-am întâlnit cu prietena, luat 385-ul până acasă, pe drum mi-am făcut din nou draci. Mă enervează când are ceva şi nu vrea să zică. Tre’ să ghicesc eu.

Acum mă doare capul de parcă ieri aş fi tras o beţie dintr-aia urâtă. În plus, mă dor muşchii de la picioare, spate, abdomen şi mâini.

Logica lipsă

Nu înţeleg acum şi probabil nu voi înţelege niciodată care e logica din spatele deciziei de a introduce o “materie” numită “Proiecte Informatice” printre examenele celor din anul trei de la Universitatea Româno-Americană, Facultatea Informatică Managerială. Mai exact, este vorba de un soi de simulare de licenţă, obligatorie, la care dacă pici dai restanţă… Simulare care nu am ştiut că e obligatorie până de curând. Ah, şi restanţa o plăteşti; că deh, eşti la Româno-Americană şi aici plăteşti şi hârtia igienică inexistentă în toalete.

De ce am scris “materie” în ghilimele? Pentru că nu am văzut în orar niciun curs sau seminar numit “Proiecte Informatice”. Examenul ăsta pentru care eu a trebuit să plătesc 25 de euro, la ce materie îl dau până la urmă? La ce cursuri a trebuit să fiu prezent pentru a mă pregăti la proiectele lor? La colocvii? Hai să fim serioşi, aia e cam altă mâncare de peşte. La o materie inexistentă, inventată de mai-marii universităţii, doar pentru a mai stoarce nişte bănuţi din puşculiţele umblătoare numite “studenţi”.

Să presupunem că nu am făcut licenţa pentru că am avut alte rahaturi pe cap şi vreau să o dau la anul, în Februarie. Dacă nu trec la rahatul ăsta de pseudo-materie (app, proba orală e prezentarea licenţei), trebuie să plătesc jumătate de an universitar (adică 250 de euro) pentru a da căcatul ăsta de invenţie la toamnă, în următoarea sesiune, în regim de credit. Un credit e 50 de euro.