Mi-am călcat pe inimă, am intrat într-o librărie Cărtureşti şi am cumpărat-o.

Imediat după ce am ieşit din librărie, n-am reuşit să rezist tentaţiei, aşa că am profitat de o terasă din centrul vechi al Bucureştiului, unde am băut o cafea rapidă şi am răsfoit sumar revista. Am terminat-o de citit şi privit abia după ce am ajuns acasă.

Nu pot spune decăt că îşi merită banii; chiar aş vrea ca Punctum să reuşească să devină o revistă permanentă. Ar ocupa o nişă a celor care s-au săturat de recenzii de echipamente şi alte briz-brizuri, a celor care vor să vadă fotografie şi… atât.

Ciudat lucru, căutând alte reacţii şi păreri, am aflat că Punctum a mai existat şi prin 2007 dar, după apariţia a doar două numere (1 şi 2), a decedat subit. Ar fi fost frumos să se fi menţionat chestia asta şi pe site-ul revistei sau, de ce nu, chiar undeva în prefaţa sa. Noroc de conu’ Gugăl.

Multă baftă echipei editoriale, şi sper că omuleţii sau apucat deja de muncă pentru a scoate şi următoarele numere ale revistei.

***

Într-altă ordine de idei, vin sărbătorile şi e foarte posibil să nu prea am chef de stat pe net. Cel mai probabil ne citim la anul.