Tag Archives: religie

Nimic nu se compara cu depresia

Leave a Reply

Sinead O’Connor s-a convertit la Islam, din aceleasi motive pentru care majoritatea vesticilor care se convertesc fac asta. E un om… macinat, care a suferit si care sufera extraordinar de mult si care nu a reusit sa gaseasca suportul de care a avut nevoie in cultura vestica. Si nu, nu e cu mult mai “defecta” decat suntem noi, toti ceilalti. Depresia este una dintre bolile cele mai raspandite in societatea moderna si, cu cat te duci mai mult in “vest”, cu atat oamenii sunt mai straini unii de altii, mai preocupati de sine si mai singuri.

Religia este un instrument care are puterea de a aduna oamenii, de a-i normaliza prin intermediul regulilor si ritualurilor comune care trebuiesc respectate si la care trebuie sa participe toata lumea. Islamul in sine nu e malefic, asa cum nici crestinismul nu e. Dar cum drumul spre iad e presarat cu intentii bune, asta nu a oprit cruciadele, si asta nu opreste razboaiele, atentatele si crimele comise in numele religiei.

Bine, Islamul nu e Islamism. Islamismul este extremist, restrictiv, ermetic si intolerant. Nu exista cale de mijloc, nu vrea sa se adapteze locurilor in care ajunge, vrea ca locurile respective sa se schimbe dupa sistemul sau de valori si dupa legile sale. Legi care-s cam invechite, cum sunt si cele ale crestinismului, de altfel, cu doua diferente majore, anume ca crestinismul a trecut de perioada extremista (in mare parte, mai au unii tendinte de pus pumnul in gura) si ca sistemul legal in lumea moderna este deconectat de religios. Dar as putea spune ca pasul de la unul la altul este mic, mai ales cand nu esti nascut in acea religie si vrei sa apartii cat mai mult si cat mai repede.

Partea trista nu e neaparat convertirea. Partea trista este ca, in ciuda tuturor neajunsurilor, Islamul ofera ceva ce societatea vestica nu mai poate oferi: suport. Acolo nu te uita nimeni, acolo tot timpul e cineva care se intreaba cum de nu ai mai venit la rugaciune, acolo nu esti lasat singur cu demonii tai. Acolo esti acceptat asa cum esti (cat timp le respecti regulile), oricat de rupt ti-ar fi sufletul, si acolo este nevoie de tine. Este nevoie de tine… Este nevoie de tine… Este nevoie de tine… Este nevoie de tine…

Depresia se trateaza cu oameni. De asta s-a convertit Sinead O’Connor.

Religiozităţuri

2 Replies

Cât de deplasat este să-i faci cuiva cadou o icoană, asta în condiţiile în care ştii clar că respectivul n-are nicio tangenţă cu religia? “Aşa ai fost botezat” e o scuză bună?

Cât de deplasat ar fi să fac şi eu un cadou în acelaşi stil? Un Coran, un Buddha, un sfeşnic evreiesc cu 8 braţe?

Obsesii – moartea

2 Replies

cruce de lemnDacă există un lucru care să mă obsedeze mai mult decât orice, este ideea de sfârşit, de discontinuitate a vieţii.

Realizez că fiecare om, din momentul în care a scos capul din burta mamei, este dator cu o moarte. Totuşi, mi se pare absolut înfricoşător faptul că, după ce ai tras o viaţă întreagă, după ce, în sfârşit, ai reuşit să completezi golurile tinereţii, trebuie să… nu mai exişti.

Asta, dacă ai ajuns la o vârstă destul de înaintată şi eşti multumit cu ceea ce ai făcut până atunci. Mai grav însă, este atunci când simţi că mai ai de făcut lucruri, ca eşti prea tânăr să te duci acum, când nu te simţi împlinit, când nu eşti mulţumit de ceea ce ai reuşit să înfăptuieşti până în acel moment. Când eşti tipul de om care ar vrea să ridice munţi şi să toarne oceane noi… numai de-ar avea destul timp. În orice situaţie te-ai afla, oricum te oftici. Continue reading →

Cum poți câștiga respectul unor elevi?

9 Replies

Ce anume determină un om să-și schimbe total domeniul în care alege să profeseze? De la real la uman (presupunând că teologia face parte din uman), de la matematică la religie. Dar nu despre asta este vorba.

Cum poate un adult să înghită tot soiul de căcaturi ieftine, venite din partea unor copii de clasa a 11-a și a 12-a? L-am văzut pe omul ăsta primind șuturi în fund, palme peste ceafă și înjurături de la elevi, atât în timpul orelor, cât și în pauze. Cum poate un profesor, o persoană care ar trebui să fie demnă și care să știe cum să strunească o hoardă de elevi înecați în hormonei, să accepte un astfel de comportament?

Vorbesc de fostul meu profesor de religie, peste al cărui blog am dat astăzi, din greșeală.

Nu am fost niciodată credincios. Ba din contra, m-am împotrivit întotdeauna ideii de religie, în mare parte din cauza potențialului enorm (exploatat la maxim, de altfel) ce-l are în a controla eficient masele. De asta, probabil că am avut tendința de a fi și eu la fel de nesimțit ca și restul colegilor mei, dar doar sfidând presupusa autoritate a profesorului, fără a recurge la înjurături (deși nu prea obișnuiesc să mă cenzurez) sau la violență fizică.