Tag Archives: primar

Unde era Oprescu medic? La nebuni?

Nu de alta dar, pe zi ce trece, primarul general al comunei bucureşti dă tot mai multe semne de… păsărele la tărtăcuţă.

Trecem peste “vechiturile” gen autostradă suspendată, tot soiul de recorduri stupide şi peste muia pe care a dat-o bucureştenilor cu foştii copaci din fostul parc peste care se va construi monumentul holocaustului. Ignorăm chiar şi ştirea relativ călduţă şi aburindă cum că ar vrea să candideze la presedinţie. Astăzi îl înjurăm din cauza interdicţiei de a sta pe iarbă în parcurile Bucureştene.

În caz că nu se ştie, acum ceva timp i-a trăsnit piticul prin dovleac că nu e bine ca oamenii să poată sta pe iarbă în parcurile din Bucureşti. Cică moare iarba. Iarba care creştea fără niciun fel de întretinere, fix pe sub picioarele şi posterioarele celor care stăeau pe ea. Apoi, probabil sfătuit de vreun consilier cu mintea mai puţin tocită şi mai bine sprijinită-n umeri, s-a răzgândit si a zis că e iarăşi ok să stai cu popoul pe nobila verzătură a parcurilor. Ei bine – stupize, stupize- acum pare-se că nea’ Oprescu a ajuns la concluzia că iară nu e bine.

Vedeţi voi, problema e că domnu’ primar e un personaj prea echilibrat. Să avem liber la iarbă ar însemna prea multă libertate şi… ştiţi prea bine că prea multă libertate strică, nu? Dar nici să constrângi omul prea tare nu e bine; îşi dă seama că e pus în spatele gardului, se supără şi coace o răscoală, revoltă, revoluţie, război, divorţ, halimai şi scandal în scara blocului.

Aşa că dragul nostru primar atât-de-echilibrat, alături de consiliul municipal bucureşti, a ales o cale de mijloc. Eh, dragi bucureşteni, calea asta de mijloc e că de acum încolo nu veţi avea voie pe iarba din parcuri decât în zone special amenajate (similare cu ţarcurile pentru plimbat câinii), fără posibilitatea de a alerga sau juca vreun joc într-un grup mai mare de 5 persoane.

Desigur, în acel grup nu pot exista mai mult de 2 indivizi cu ochi albaştri sau verzi, iar mai mult de 3 nu au cum purta sandale, iar cel puţin 2 oameni trebuie să aibă chiloţi negri sau închişi la culoare. Ah, dacă cineva din acel grup are numărul la pantof mai mare de 43, tre’ să plătească o taxă… pentru că păşeşte pe o suprafaţă mai mare de verzătură, deci produce mai multe stricăciuni.

Totodată, atunci când cele maxim 5 persoane se aşează pe jos, acestea trebuiesc să se aşeze una lângă alta, ordonate după greutatea fiecăruia. Neapărat trebuie evitată aşezarea în cerc, deoarece se formează modele în iarbă şi este posibil ca extratereştrii să le confunde cu staţiile de realimentare cu combustibil nuclear.

În ultimile 2 paragrafe am glumit, desigur. Dar, după ce am auzit ce-i poate făta mintea domnului primar, nimic nu e imposibil.

La revedere, Bucuresci

Oprescu a decis că interesele celor ce trăiesc în Bucureşti nu contează. Contează, în schimb, să mai umplem oraşul puţin de betoane. Contează să razi un parc de pe suprafaţa pământului.

Cum rămâne, Oprescule, cu mutarea arborilor în altă locaţie? Chiar crezi că 100 de beţe pot face acelaşi lucru ca nişte copaci vechi de zeci de ani? Tâmpitule!

Amuzant e că eu, ca prostul, am crezut că părerea oamenilor va conta.

Via: Reporter Virtual

Bucuresci, pe patul morţii

Băi, chiar mi-e milă de oraşul ăsta. Da, ştiu că mi-am bătut joc în nenumărate rânduri de tâmpenia de care dau dovadă locuitorii săi şi de faptul că e un oraş murdar, plin de praf, de care nu are grijă nimeni. L-am asemuit c-o comună de atâtea ori… Dar chiar îmi este milă.

Nu am votat. Nu am ales niciun primar. Nu eu l-am adus pe Oprescu în jilţul din vârful căruia îşi bate joc de Capitala României. Dar îmi pare rău pentru că, dacă ar fi fost să pot vota pentru Bucureşti, aş fi aruncat cu ştampila în dreptul numelui său.

“Vrem sa producem camp de lucru, constructorul sta sa inceapa, stiti ca proiectul este finantat si va fi realizat de Ministerul Culturii”

Dar cel care ar trebui să aibă grijă de locuitorii celei mai poluate capitale a Europei ia decizii care duc la mai mult praf, la mai multă căldură, la mai multă poluare. La mai puţin spaţiu verde. Asta, în timp ce unii se zbat să educe autorităţile, populaţia şi să planteze mai mulţi pomi. Totul, pentru un monument tâmpit, care ar trebui amplasat la capatul străzii Brezoianu, în locul unuia dintre puţinele parcuri verzi din centrul Bucureştiului.

Monumentul Holocaustului are loc  in oricare altă parte în afară de parc. La periferie. Pe o bucată de teren viran, în spatele noului mall din Casa Radio – alt rahat inutil. În spatele Casei Poporului, unde e teren nefolosit, cât pentru un parc mare. Undeva pe Iuliu Maniu, unde e un teren numai bun, ocupat doar de un covor de cărămizi sparte.

Cea mai tristă chestie e că Bucureştiul a vrut primar, dar a primit un măscărici pasionat de moşi crăciuni şi cârnaţi. Eşti fericit, Oprescule? Eşti faimos, te va şti toată lumea de acum încolo. Exact ce ai urmărit. Dar vei fi măscăriciul, bufonul incompetent, nu salvatorul capitalei.

Pâinea şi circul nu mai funcţionează de pe vremea romanilor.

Via Alex Radescu.