În timp ce pedalam pe stradă (proaspăt plecat de la un semafor, imediat după o intersecţie), am reuşit să lovesc un pieton care stătea pe trotuar. Bine, “stătea pe trotuar” e cam relativ, având în vedere că muchia bordurii era pe undeva pe la mijlocul tălpii sale, şi că sub subţioară ţinea un sul de saci de plastic care ieşea cam la un braţ în faţa burţii sale, sul de care m-am şi lovit.

Mi-am pierdut echilibrul, am ajuns pe mijlocul benzii, am auzit un claxon de undeva din spatele meu, am reuşit să mă redresez şi am oprit. Nu ştiu de ce, dar cred că am avut mare noroc de reflexele celui cu claxonul. M-am întors un picuţ înapoi să văd dacă moşul pietonul era în ordine, am văzut că e ok şi, folosindu-mă de câteva puli, i-am explicat că nu e ok să stea agăţat de marginea trotuarului. M-a invitat să las bicicleta şi să-mi dau jos ochelarii ca să mă înveţe el minte, dar am preferat să plec.

Asta este, data viitoare am să ţin minte că legislaţia rutieră e un căcat. Nu are rost să mergi cât mai aproape de bordură (de data asta eram cam la 30-40 cm) atunci când ai canale descoperite sau care nu-s la nivel, pietoni grăbiţi şi maşini care încearcă să te depăşească fără să schimbe banda.

Sunt curios – dacă aş fi sunat la poliţie oare cine ar fi avut câştig de cauză?