Acum câteva zile, în timp ce mă benoclam la un raft cu spray-uri, roll-on-uri şi stick-uri, apare lângă mine un bătrânel cu un copil de mână, analizând, la fel de atent ca mine, produsele afişate.

După câteva secunde, însă, moşulică ăsta al nostru se prinde că nu are ce căuta la deodorante, trece pe lângă mine şi se înfige cu ambele mâini în rafturile de parfumuri. Acolo miroase vreo patru-cinci capace şi, când îşi găseşte aroma preferată, aplică vreo 6-7 fâs-uri pe el şi 2-3 pe copil, după care pleacă liniştit de acolo, lăsând în urma lui o dâră groasă de parfum.

Acu’ mie nu mi-e moş şi de obrazul lui lipsă – oamenii în vârstă nu mai au cum fi educaţi. Mă gândesc totuşi că el, ca adult, e un exemplu pentru mucosul din clasele primare care-l ţinea de mână. Aşa că mă întreb ce a învăţat nepoţelul de la el. Că nu e bine să furi? Că, pentru a putea avea ceva, trebuie să munceşti? Sau că, atât timp cât nu te prinde nimeni, e în regulă să bagi mâna în buzunarul altuia (tehnic, nu e mare diferenţă între moşneag şi un rahat cu ochi care fură-n autobuz)?