Tag Archives: mizerie

Cum ştii că a venit, într-adevăr, iarna?

Fiecare autobuz/troleu/tramvai este dotat cu cel puţin un om al străzii care confundă mijlocul de transport cu sacul lui de dormit.

Rezultatul? Din cauza putorii de rigoare, jumătatea de maşină/tramvai în care doarme respectivul este goală, în timp ce restul călătorilor se îngrămădesc în cealaltă jumătate a vehiculului.

Nu îi condamn, ar fi o tâmpenie din partea mea să spun că viaţa unui om e mai puţin importantă decât confortul meu în autobuz, dar ceea ce mă uimeşte este că nu ştiu să existe un centru care să le ofere ajutor celor care au nevoie de asta. Cât de greu o fi să încălzeşti o hală industrială în care să-i cazezi ca pe sardine pe cei care, fără ajutorul ăsta micuţ, ar muri îngheţaţi pe stradă? Eventual şi o sală cu duşuri, ceva. Nu e nevoie de confort sporit, nu e nevoie de lux, nimic. Doar chestiile de bază.

Omul sfinţeşte locul

2 Replies

În autobuz, pe undeva înainte de Răzoare, blocat în trafic şi fără nimic mai bun de făcut decât zgâit pe geam la toate motocicletele, scuterele, bicicletele şi oamenii care trec fără efort pe lângă mine, pe trotuar.

La un moment dat, apare un lucător de la rebu c-o ţigară-n bot, împingând agale un cărucior dintr-ăla de-al lor, cu coş de gunoi şi suport de mături, făraşe şi alte ustensile. Se opreşte, se uită la nenorociţii din maşinile din jur, se sprijină de-un stâlp din dreptul autobuzului, trage un fum, îşi aduce aminte că are ceva de făcut, mai trage un fum şi aruncă ţigara pe trotuar.

Scoate coşul de gunoi de pe stâlpul de care se sprijinise înainte, îl goleşte temeinic conţinutul în cărucior (pe bune, a verificat de vreo 2-3 ori să nu mai fi rămas nimic în coş), după care scoate o mătură şi se apucă să adune gunoaiele din jur. Din jurul mucului de ţigară aruncat mai devreme, adică.

Şi a făcut treabă bună. Nu a rămas nicio scamă, niciun ambalaj, nimic. În afară de chiştocul portocaliu, rămas în urma omului cu cărucior şi mături, tronând sfidător pe trotuar, la vreo juma’ de metru de coşul de gunoi de pe stâlp.

Note to self: Uită-te unde te aşezi

Bucureşti, micul Paris

1 Reply

Citind prin feed-uri, dau de o postare de pe blogul ParisDailyPhoto – o poză cu o copertă a unei reviste franceze, însoţită de o un scurt text în care autorul încearcă să explice de ce francezii urăsc parizienii.

Pe scurt, problema e că, la fel ca majoritatea celor care locuiesc sau lucrează într-o capitală a unei ţări, parizienii au tendinţa de a fi ceva mai neprietenoşi, snobi, egoişti, grăbiţi, superficiali, stresaţi decât cei din restul ţării. Asta, în principal din cauza ritmului mult mai rapid în care lucrurile se mişcă în oraşele mari.

Sună cunoscut? Ah, păi oui, le bucureştean îi exactement la fel.

Pentru a întâri cele de mai sus, ca un soi de bonus, avem, pentru cei care încă au impresia că rromânia e cea mai de căcat ţară şi că pe alte meleaguri umblă covrigii cu câini în coadă; aşa cum spuneam, avem neşte reclame care, deşi par a conţine secvenţe din cotidianul mioritico-miticesc, sunt cât se poate de franţuzeşti.

Aşa că, mes amis, putem fi fericiţi; capra vecinului moare şi ea, tensiunile dintre cei care locuiesc în capitala unei ţări şi cei din provincie sunt absolut normale, iar neciopliţii, nesimţiţii, bădăranii, miticii, verzele degerate sau cum vreţi voi să îi numiţi, se găsesc peste tot, nu doar la noi în ogradă.

Cum se mişcă treburile într-o capitală europeană

2 Replies

Acum un an şi jumătate, mă bucuram că Oprescu a semnat o dispoziţie de primar prin care obliga bucureştenii să-şi spele trotuarele din jurul blocurilor în fiecare sâmbătă.

E o decizie puţin discutabilă – teoretic asta ar trebui să fie treaba autorităţilor din comună, dar e una dintre căile spre mântu.. pardon, curăţenie, şi dacă nu se poate face mai mult, îmi convine să ies o dată pe săptămână pentru a da cu mătura/furtunul pe lângă bloc.

***

Astăzi am găsit pe Mediafax articolul ăsta, în care se discută despre un oarecare proiect de hotărâre privind normele de salubrizare şi igienizare.

Trecem peste imbecibilitatea măsurii care prevede că, dacă vrei să ţii un câine în apartament – aici ar trebui băgate şi pisicile; aţi auzit cum fac mâţele când îs în călduri?! – trebuie să strângi semnături de la vecini, asta în lipsa adăposturilor de animale finanţate de comuna bucureşti, în care să poată fi puse vietăţile care nu au primit ok-ul babei de la 3.

Trecem şi peste obligarea stăpânilor de patrupede de a strânge rahaţii de pe trotuar după dragul lor animal – chestie absolut normală într-o comună civilizată, da’ cam greu de băgat în cap maimuţelor urbane.

Şi… şi… şi ajungem la… faptul că bucureştenii tre’ să-şi spele trotuarele din jurul blocului în fiecare sâmbătă. Ah, dar să-mi fie cu pardon, m-am repetat? Am mai spus odată de legea asta? Of, of… de la o vârstă mai uiţi lucruri, mai ales dacă s-au întâmplat cu un an jumătate în urmă.

rasebo.ro

Snapshooting Through Life