La o trecere de pietoni, pe undeva prin Colentina. La semafor, roşu. O băbuţă trece în fugă strada, se uită la mine şi-mi spune “am eu curaj şi nu ai dumneata?”. Cu tot respectul de care sunt în stare când am capsa pusă, i-am spus calm că pe ea o aşteaptă moartea după uşă… Eu nu mă grăbesc nicăieri.

***

După ce mă lămuresc ce fel de oameni populează cartierul de viluţe de pe lângă Kaufland şi renunţ la a mai viziona o casă, ies la bulevard pe undeva pe lângă o shaormărie turcească/arăbească/ceva. Tot trotuarul din faţă, inclusiv staţia de tramvai care se afla în mijlocul bd-ului cu două benzi pe sens se scăldau în putoare de mici. Rromâneşte.

***

Seara, după o zi de muncă şi câţiva kilometri alergaţi în căutare de apartamente. Pun muzică la calculator. Ray Charles, numai bun de relaxare. De afară se aud câţiva sămânţari crănţănind printre înjurături. Zen.