… ei (adică cei din Grecia, de exemplu) sunt mai relaxaţi.

Acum, nu ştiu dacă e din cauză că ei sunt obişnuiţi cu turişti care vin cu dslr-uri scumpe şi fac poze în prostie, sau dacă realizează că nu numai profesioniştii – în special foto-reporterii – au bani şi pasiune pentru ‘ditai aparatu’.

În Grecia am putut face poza de aici, în mijlocul supermarketului, sub ochii vânzătoarei şi a celorlalţi angajaţi, fără să trebuiască să mă grăbesc şi fără să fiu bruscat (verbal sau fizic) de absolut nimeni. Desigur, alţi doi români din preajmă care, deşi nu erau în grupul nostru şi nu aveau absolut nicio treabă cu noi, au sărit cu gura pe mine, că de ce am tupeul să fac poză în magazin.

În România nu pot merge cu aparatul de gât fără ca lumea să se uite ciudat la mine. Nu pot aştepta pe cineva lângă un hotel (când l-am aşteptat pe Gramo şi restul pentru explorarea urbană @ Moara lui Assan), cu aparatul la vedere, fără ca un oarecare să se ia de liniştea mea şi să mă agreseze cu întrebări gen “pe cine filezi?” Continue reading →