Tag Archives: link-uri

Găleata cu link-uri

Deoarece se pare că eu nu reuşesc să ies din rutina “metro-boulot-dodo” şi nu am inspiraţie pentru a trânti un text ceva mai de doamne-ajută, nu am de ales decât să vă îndrum spre două-trei articole de pe ceva bloguri mai active. Bine, oricum aveam de gând să dau link-urile astea, dar acum mi-am găsit şi-o scuză :).

Ca o mică avertizare, m-am crăcănat de râs citind fiecare dintre cele trei articole (vă daţi seama ce paranteze am acum, nu?).

Astea fiind zise, fără alte introduceri, avem aşa:

– pe blogul lui Vlad Petreanu, o amintire cu un topor. Merită citit rând-cu-rând, nu doar pe diagonală. De excepţie penultimul paragraf.

– un blog proaspăt-proaspăt, cu doar câteva articole pe el, care-i aparţine Soarelui lui Dojo. În primul articol sunt câteva întâmplări ale unui taximetrist la începutul anilor ’90, iar într-al doilea o mică aventură pe ruta Timişoara-Turcia, cu o încărcătură mai… ciocolatie şi cu o boacănă la bulgari. Având în vedere că majoritatea oamenilor care au trecut prin experienţe de genul celor descrise în postările de acolo nu ajung să-şi facă blog, e chiar interesant de citit (şi al naibii de amuzant, aş putea spune).

Distracţie plăcută. :)

Dacă-i ascultam încă de pe atunci…

Pe măsură ce înaintez în viaţă, încep să cred din ce în ce mai tare că prostiile cu care mă secau părinţii mei pe când eram adolescent nu sunt chiar prostii. În plus, pare-se că “prostiile” alea mi s-au înfipt destul de tare-n căpăţână încât să devină parte a ceea ce sunt.

Tot odată cu trecerea timpului, îmi dau seama că unele lucruri pe care le-am făcut în trecut au fost… hai să zicem urâte. Îmi dau seama că am fost un copil răsfăţat, care avea impresia că totul i se cuvine şi care nu ştia că, pentru orice lucru, oricât de mărunt o fi el, trebuie să munceşti. Ei bine, am aflat.

Şi regret. Regret că m-am purtat aşa cu oameni care poate nu aveau nicio vină şi care nu meritau fazele de căcat pe care le-am făcut. Din păcate, de cele mai multe ori e prea târziu pentru a mai încerca să îmbrac rahatul în miere.

***

Astăzi, pe două bloguri pe care le urmăresc de ceva timp cu plăcere, am găsit două articole care vorbesc exact despre două dintre acele multe “prostii” de mai sus. 

Primul articol, pe blogul lui Dojo, Nu lăsa pe mâine… (ce poţi face astăzi), explică atât părţile bune, cât şi cele rele ale obiceiului prost de a lăsa rezolvarea problemelor pe ultima sută de metri. Articolul (cu tot cu comentarii) merită citit, merită înţeles şi sfaturile de acolo merită urmate.

Al doilea articol se găseşte pe blogul demaio.info. Pas de Deux este titlul articolului, iar conţinutul său e…  un amestec de chef de viaţă, coloană vertebrală, un pic de “fii om cu cei din jurul tău” şi foarte mult “nu există nu pot, există doar nu vreau“. Dar, în acest amestec, mai există ceva. Un ceva pe care eu, oricât de mult am încercat, nu am reuşit vreodată să-l exprim în cuvinte. Chapeau!

Apropo de asta, Bogdan, felicitări pentru ce ai făcut cu demaio.info. E un proiect mişto, cu oameni şi articole pe măsură. Sper să reuşiţi să continuaţi şi după ce trece primul val de entuziasm. :)

Găleata cu link-uri

Un concept mişto de bicicletă. Mi-a plăcut în special cum au fost făcute roţile, fără cameră, fără să trebuiască să fie umflate.

Ce se poate face din tuburile de carton din mijlocul rolelor de hârtie igienică.

Cum să iei notiţe rapid şi eficient. Unele metode le-am folosit încă din liceu, încă înainte de a găsi articolul ăsta, când profesorii făceau crize de nervi dacă nu scriam la dictare, exact aşa cum spuneau ei.

Cum să cureţi chestii. nuff said.

Theory of the derive… Cum să te plimbi, lăsându-te purtat de val.

Zece lucruri pe care încă nu le înţelegem la oameni.

Galerie de imagini cu furtuna de nisip din Sidney, Australia. Edit: alte imagini interesante.

Super-articol despre oamenii străzii.

FCC vrea să prevină restricţionarea vitezei de transfer pe baza tipului de conţinut, practică destul de răspândită prin State. Site-ul oficial este OpenInternet.gov.

Life’s not read-only. Un site despre piraterie şi despre nevoia oamenilor de a copia, crea, modifica.

Malaezia vrea să pună copyright pe unele feluri de mâncare, producerea acestora fiind astfel interzisă în oricare altă parte a lumii. Fără ceva bănuţi, desigur.

Folosind ceva tehnologie hibridă, ceva cercetători de la MIT au reuşit să facă nişte tranzistori mai mici decât permite în mod normal silicliul. Pentru detalii şi limbaj specializat, click pe link-ul de mai devreme. :)

Tot la MIT, nişte studenţi au făcut un soft cu ajutorul căruia, în funcţie de ce prieteni ai pe Facebook, se poate estima dacă eşti gay sau nu. Trecând peste discuţiile bla legate de orientările sexuale, proiectul ‘Gaydar’ demonstrează încă o dată că intimitatea pe internet este un mit.