Tag Archives: iresponsabili

În pozele de mai jos sunt viitorii tăi rinichi…

…sau viitoarea ta inimă. Sau un nou lob sănătos pentru ficatul tău îmbolnăvit. Sau orice organ transplantabil.

Drumul organelor ăstora începe, de obicei, ca în poza de mai jos. Un (probabil) începător, spărgându-se în figuri în faţa unei don’şoare, unui prieten sau a unui necunoscut de pe trotuar, cu un aparat foto îndreptat spre el. Un scuterist care, vezi doamne, se grăbeşte prin centru (da, către comentariul ăla este link-ul).

dsc_0050_sml

O pietricică. Atât, şi-ar fi fost de ajuns.

Dacă, după vreo două-trei cascadorii de genul nu ajung pe lista donatorilor, organele transplantabile o să se simtă invincibile şi o să-şi dorească mai multă putere, mai multă viteză. O să-şi ia un motor. De viteză, preferabil. O să renunţe la cască. La protecţii. La cizme.

Şi după aia vezi articole pe forumurile de specialitate. În care tuturor le pare rău. Toţi spun, indiferent de situaţie, că X-ulescu nu a avut nicio vină. Că din cauza conservarilor, acum doarme cu crucea-n braţe. Deşi X-ulescu gonea cu ‘busa-n roşu. Desi X-ulescu mergea cu bulina galbenă pe un motor de 1000.

Nu mă înţelegeţi greşit. Am avut amici care au fost aruncaţi la zeci de metri de pe motor de nişte dobitoci care şi-au luat permisul pe pile. Care şi-au făcut faţa praf de colţul bordurii, deşi purtau casca cu vizorul tras. Care au stat cu gâtul, picioarele şi mâinile în gips. Am avut amici care au scăpat doar cu o zgârietură şi am cunoscut oameni care acum nu mai sunt, tot datorită unor conservari idioţi.

Dar cunosc şi unii care o cer. Care fac wheelie-uri şi nose-wheelie-uri. Care nu ştiu ce dreacu e aia prioritate. Care trec de la scuter la ‘busa. Care fac şcheme noaptea, în intersecţii. Care se laudă că au mers cu 300 pe un drum care a luat cel puţin 10 vieţi în ultimele 6 luni…

… care, în curând, vor fi doar atât – nişte organe numai bune de transplantat.

De gura satului

Prietena mea mi-a povestit de curând o mică întâmplare, care pe mine sincer m-a şocat.

O tipă pe care cunoştea ea, din satul bunicilor (cred), a rămas însărcinată. Dobitocii de părinţi ai fetei ăleia, de frică să nu ajungă subiectul principal de bârfă din acel sat, au decis să încerce să-ii facă fetei un avort acasă, băbeşte. Cum se proceda pe vremea lui Ceaşcă, în timpul decretului nr.770.

Nu ştiu detaliile, nu ştiu ce şi cum au folosit, ce metodă au aplicat, dar acum fata aia e în spital. A făcut hemoragie internă, a dat în septicemie şi acum e în moarte clinică. Săptămâna asta vor decide dacă să oprească aparatele sau nu.

Acum, cât de dobitoc să fii, ca părinte, să-ţi obligi fata să facă avort acasă? Cât de tâmpit şi inconştient să fii încât să pui bârfa deasupta vieţii copilului tău?!

Şi fata aia… Cum să nu ştii ce e ăla prezervativ şi cum se foloseşte? Sau să zicem că l-ar fi folosit şi s-a rupt. Pastila de după te poate costa între 35 şi 50 şi ceva de lei (depinde de farmacie) şi poate fi luată în decurs de 72 de ore de când s-a întâmplat “nenorocirea”. Adică, dacă ţi-e frică de gura satului, ai timp să iei o maşină până într-un oraş mai mare de pe lângă tine, să te duci la o farmacie unde nu lucrează niciun cunoscut, să iei pastila şi să vii acasă. Dar hai să presupunem că nu ţi-ai dat seama. Cât de proastă să fii să accepţi să faci un avort acasă, făcut probabil de vreo babă senilă? Cât de inconştientă să fii să-ţi laşi viaţa pe mâna unor… nici amatori nu pot fi numiţi.

Am uitat să precizez, fata aia are (sau mai bine spus avea) 21 de ani.

Sursă imagine: wikipedia

Notă

Tot timpul m-am legat de incapacitatea rromânului de a ţine în mână/buzunar/pungă/whatever un ambalaj de care nu mai are nevoie, o gumă, o coajă de banană, un gunoi pentru a-l arunca la primul coş… Dar de mine nu m-am luat.

Eu am de obicei o colecţie întreagă de pachete goale de ţigări, ambalaje de chipsuri, sticle goale de apă/suc prin rucsac, colecţie de care scap când îmi aduc aminte sau când nu mai am loc de ele. Dar eu, fumător fiind, am prostul obicei să mai trag o ţigară şi pe stradă. Din păcate… de multe ori arunc chiştocul pe jos, fără să mă gândesc. Uneori îmi aduc aminte şi sting ţigara pe marginea metalică a vreunui coş pentru ca apoi să îi fac vânt înăuntru. Dar nu tot timpul. Ar mai fi şi problema că mie mi-e frică de coşurile astea din plastic, să nu sting cum trebuie ţigara şi să le dau naibii foc. Dar nu e numai asta, aş putea să stau 2 minute să fiu sigur că am stins ţigara cum trebuie dar…pur şi simplu mi se pare că… e un chiştoc, dă-l naibii.

Oare asta înseamnă că sunt ipocrit?

În bermude pe 2 roţi

Primăvara copacii înverzesc (de ciuda betoanelor din Buciureşti), flocirelele înfloresc, mândrele îşi leapădă blănurile de iarnă şi ies la plimbarică în costumaţii din ce în ce mai provocatoare, iar albinuţele încep să zumzăie printre conserve… Desigur, nu vorbesc de albinuţele ce se plimba printre floricele, ci de cele strunite de călăreţi în armură, cu două roţi, şa şi mulţi căluţi sub rezervoare.

Oricum… Mă plimbam într-o zi pe lângă Piaţa Sălăjan, cand aud un zumzet nervos la semafor. Mă opresc, mă uit, rămân mască. Până să mă dezmeticesc şi să scot telefonul din buzunar pentru a face o poză băjetului, face dreapta şi opreşte, ori din cauză că a strigat careva după el, ori pentru a răspunde la telefon (de parcă ar conta).

Din păcate, mulţi dintre călăreţii de care vorbeam mai sus sunt dobitoci şi nu realizează că armurile formate din păr, ochelari de soare, tricou, pantaloni scurţi şi şlapi nu îi va ajuta cu nimic în momentul în care vor fi împraştiaţi pe asfalt, ori din cauza neatenţiei lor, ori din cauza unuia care a uitat să verifice oglinzile înainte de a schimba banda. Pentru că da, de pe motor se mai şi cade. Şi hai să zicem că legea nu spune nimic în ceea ce priveşte cizmele, pantalonii şi geaca de motor, dar casca unde-o fi? O fi mâncat-o cuţu? Măcar şlapii se asortează cu motorul…

Vot

http://stiri.rol.ro/content/view/52200/2/

34% … 34% din populatia României a fost la vot…

34 de oameni din 100 şi-au mişcat fundurile până la o secţie de votare pentru a profita de unul dintre drepturile cele mai importante… Dreptul de a alege, dreptul care stă la baza democraţiei…blah blah…

Principala scuză a restului de 66% este: “Nu îmi pasă”. Dar totuşi primii care fac scandal, primii care comentează când ceva nu le convine — fie că au dreptate, fie că nu —  sunt persoanele care fac parte dintre cei 66%… Nu le pasă…

Felicitări celor care de astăzi au o ştampilă nouă pe spatele buletinului/cărţii de identitate, indiferent că au pus ştampila pe DA sau pe NU….