A se vedea întâi filmuleţul de mai jos.
Mic tratat de economie nationala by VIOREL ILISOI de birlic
Stimabile, îţi dai seama cât de frustraţi trebuie să fie englezii când cumpără haine şi încălţaminte făcute în România, francezii când cumpără jante şi butuci Mavic (firmă foarte apreciată în domeniu, de altfel) produse pe lângă Orăştie şi maşini Dacia by Renault produse la Piteşti? Dar ce spui de americani, care trebuie să-şi trimită marfa cu vagoane Trinity Industries manufacturate de români, după care trebuie să zboare în avioane Boeing şi Airbus (de trei ori francezi, ăştia-s frustraţi rău de tot) ale căror motoare cu reacţie folosesc componente produse de GE Aviation în uzinele Turbomecanica Bucureşti? Că tot vorbeam de conaţionalii lui Napoleon, care cred că deja au nevoie de consiliere psihologică, Eurocopter face nişte elicoptere Puma în… ah, da, în România, elicoptere care sunt vândute, printre altele, frustraţilor de Britanici. Să mai zic de francezi ceva? Michelin face cauciucuri tot în spaţiul carpato-danubiano-pontic. Să nu uităm de nordici, care şi ei sunt frustraţi nevoie-mare, unele produse Ikea tot la noi fiind făcute. Romstal, compania românească care vinde instalaţii sanitare, îi frustrează pe cei din Rusia, Ucraina, Rep. Moldova, Bulgaria si Serbia.
În ceea ce priveşte tehnologia, deşi pare-se că suntem destul de, eu zic că nu ar trebui să fim frustraţi deloc. Avem telefoane şi tablete cu Android făcute de românii de la Allview, DVD-playere făcute de E-Boda, laptopuri româneşti făcute de Maguay, pe care rulează antivirus BitDefender, românesc. Dacă nu mă înşel, Nokia încă mai produce nişte telefoane în România, iar softul cu care funcţionează unele echipamente Altcatel (Franţa, naţie de sinucigaşi) încă este scris de degete româneşti.
Dacă ai răbdare să te uiţi la ce scrie pe etichete, avem alimentarele pline de ouă şi pui de la Avicola, de unt românesc (chiar e vina mea că eşti snob şi cumperi unt elveţian?), de carne de porc crescut în crescătorii româneşti, ce-i drept după metodele yankeilor (care probabil îs frustraţi din cauză că le-am furat planurile de ferme). Am văzut şi legume româneşti în supermarket, dar dacă vrei ceva de calitate, te duci în piaţă, unde găseşti roşii crescute în pământ românesc, ridichi, cartofi, salată verde, toate mânjite de ţărână carpato-danubiano-pontică. Lactate? Tot în piaţă găseşti brânză, iaurt, lapte produs de vaci ce au păscut iarbă românească. Depinde care piaţă desigur, în Dorobanţi s-ar putea să ai dreptate şi să găseşti doar turcisme.
Dar a trecut un paragraf şi n-am mai spus nimic de frustrările francezilor. Mi-a povestit o colegă de serviciu că a fost în vacanţă în Paris, unde a vrut, la un moment dat, să cumpere roşii. Aşa că a intrat în supermarket, a trecut pe lângă raionul de produse Bio şi a rămas blocată în faţa unei etichete cu Tomates Bio / Roumanie. Oh mon dieu, Rou-ma-nie!
A, vorbim de originea mărcilor, că Whirlpool-ul tău e american, că Philips-ul e olandez, că Nokia e al finlandezilor? Hai să zicem doar că Nokia, companie finlandeză, are acum la conducere un canadian. Arctic, firmă românească, care vinde produse şi prin Oiropa, îşi produce frigiderele şi aragazurile în Turcia. Globalizarea a făcut în aşa fel încât maşina ta de spălat americană este, de fapt, înşurubată de un taiwanez, telefonul nu mai e finlandez ci făcut de Janos şi Pista, cafetiera n-a văzut niciodată Olanda, ci doar ţara de origine, China.
Aşa că, zic eu, e o tâmpenie să te plângi că românii nu produc nimic. Mai degrabă te-ai plânge că aproape toată manufactura din lume e în Asia şi nu în Europa de Est. Mai degrabă te-ai plânge că dragii şi scumpii noştri beliţi iubiţi conducători sunt atât de incompetenţi încât îi ignoră pe cei de la Rolls Royce, care tare ar dori să verse nişte bănuţi în Fabrica de Avioane din Craiova, sau că Patriciu îşi permite să aibă toate firmele în paradisuri fiscale, în timp ce afacerile lui sunt în România.
Ah, apropos, dacă vi se pare că am avut ceva cu francezii, ei bine, aşa este, sunt, la rândul meu, un frustrat… S’il vous plait, monsieur!