Am nişte vecini extraordinari de grijulii. În ultimul timp, observând probabil că nu obişnuiesc să ies prea mult din casă în weekend, preocupaţi fiind probabil de starea mea de sănătate, s-au gândit că ar fi drăguţ din partea lor să mă ajute să fiu ceva mai activ.

Prin urmare, de vreo 3-4 weekenduri, vecinul de sus îşi sacrifică gresia bătând cu ciocanul în podea şi îşi găureşte pereţii cu rotopercutorul (săracul, până acum cred că toţi pereţii arată ca o felie de şvaiţer) numai pentru a mă convinge pe mine de beneficiile unei vieţi ceva mai active. Aşadar, în momentul în care-l aud că înfinge bormaşina-n perete sau că începe să bocănească la gresia/faianţa cea nouă, mă duc fuguţa în dormitor, mă schimb de hainele de casă şi ies în oraş la plimbare.

Sper totuşi ca tot pocinogul să nu fi căzut doar pe capul celui de sus. Ar fi păcat, că e un beţivan simpatic şi tare mi-e că nu o să aibă bani de reparaţii după ce-şi distruge toată casa de dragul meu.

În orice caz, nu mă plâng. Faţă de Ghencea, unde aveam 3 vecini atât de grijulii încât, din cauză că mă lăsam greu convins, ajunseseră să asculte manele cu boxele pe geam (uneori şi pe la 2-3 noaptea, cică aerul de după asfinţit e mai curat), aici e parfum.

Eh, dulce viaţă de bloc.