Dacă nu v-ați uitat la Headhunters, filmul norvegian despre un hoț de obiecte de artă care încearcă să șutească o pictură de la un fost mercenar, băgați mare. În afară de brutalitatea tipică filmelor nordice, mai sunt și chestii care gâdilă neuronul, cum ar fi (ahem, mini-spoiler alert)…

Cum ar fi că suntem bărbați, așa că ne e frică.

Ne e frică de complexele noastre. Că suntem scunzi. Că suntem grași. Că nu avem mușchi. Că nu avem suficient succes. Că de ce nu avem mașină. Că nu suntem suficient de deștepți.

Ne e frică de voi, că ne veți vedea așa cum suntem în realitate și că nu vă va plăcea ceea ce veți vedea, că nu ne veți iubi, că vă vom pierde.

Ne e frică să fim din nou băieți, pentru că nu ne putem numi bărbați fără o femeie puternică alături de noi.

Dar cel mai mult ne e frică să recunoaștem toate astea…

… cel puțin până când ne prindem că 1.68 poate fi suficient. ;)