Sunt de părere că tot misticismul ce înconjoară aceste zile “cu ghinion” este un căcat. De ce? Pentru că, dragi “preteni”, nu există niciun “nene” acolo sus/jos/dreapta/stânga/peste tot care să spună… “Bine bă, e Vineri 13 (Duminică 13… ştii tu), trebuie să căsăpesc câţiva muritori mucoşi în plus”.

Nope, singura chestie de neînţeles este felul în care voi, cei superstiţioşi, vă băgaţi în cap cum că în ziua aia se va întâmpla ceva. Ceva rău, desigur. Şi vă băgaţi chestia aia în cap atât de adânc, încât nici cel mai raţional om cu putinţă nu mai poate să vă deşurubeze superstiţia din dovlecel. Normal, ceva rău trebuie neapărat să se întâmple în acea zi. Dacă vedeţi că nu se întâmplă nimic, faceţi pe dracu’n patru şi vă jucaţi cărţile în aşa fel încât “ziua neagră” să se adeverească. Şi mai râdeau amicii de mine când spuneam că singura misiune divină a omului e să îşi dea cu tesla-n ouă.

Cum devin oamenii superstiţioşi? Păi, simplu! Nenea Gheorghe aude de la Coana Marcica cum că ziua aia e zi cu ghinion. În aceeaşi zi, nenea Gheorge îşi trânteşe una bucată ciocan de 20 de kg peste mână, îşi face praf vreo 2-3 degete şi ajunge la spital. Nenea ăsta al nostru evident că nu acceptă faptul că e prea împiedicat pentru a fi lăsat de unul singur cu un baros în mână şi spune… “mi-am făcut mâna praf pentru căăăă…ie zi cu ghinion, frate”.

Autosugestie şi autocondiţionare.

Începutul sfârşitului (nu vreau să explic acest ultim rând).