Tag Archives: dacia

Mic Tratat de Ignoranţă Românească

A se vedea întâi filmuleţul de mai jos.

Mic tratat de economie nationala by VIOREL ILISOI de birlic

Stimabile, îţi dai seama cât de frustraţi trebuie să fie englezii când cumpără haine şi încălţaminte făcute în România, francezii când cumpără jante şi butuci Mavic (firmă foarte apreciată în domeniu, de altfel) produse pe lângă Orăştie şi maşini Dacia by Renault produse la Piteşti? Dar ce spui de americani, care trebuie să-şi trimită marfa cu vagoane Trinity Industries manufacturate de români, după care trebuie să zboare în avioane Boeing şi Airbus (de trei ori francezi, ăştia-s frustraţi rău de tot) ale căror motoare cu reacţie folosesc componente produse de GE Aviation în uzinele Turbomecanica Bucureşti?  Că tot vorbeam de conaţionalii lui Napoleon, care cred că deja au nevoie de consiliere psihologică, Eurocopter face nişte elicoptere Puma în… ah, da, în România, elicoptere care sunt vândute, printre altele, frustraţilor de Britanici. Să mai zic de francezi ceva? Michelin face cauciucuri tot în spaţiul carpato-danubiano-pontic. Să nu uităm de nordici, care şi ei sunt frustraţi nevoie-mare, unele produse Ikea tot la noi fiind făcute. Romstal, compania românească care vinde instalaţii sanitare, îi frustrează pe cei din Rusia, Ucraina, Rep. Moldova, Bulgaria si Serbia.

În ceea ce priveşte tehnologia, deşi pare-se că suntem destul de, eu zic că nu ar trebui să fim frustraţi deloc. Avem telefoane şi tablete cu Android făcute de românii de la Allview, DVD-playere făcute de E-Boda, laptopuri româneşti făcute de Maguay, pe care rulează antivirus BitDefender, românesc. Dacă nu mă înşel, Nokia încă mai produce nişte telefoane în România, iar softul cu care funcţionează unele echipamente Altcatel (Franţa, naţie de sinucigaşi) încă este scris de degete româneşti.

Dacă ai răbdare să te uiţi la ce scrie pe etichete, avem alimentarele pline de ouă şi pui de la Avicola, de unt românesc (chiar e vina mea că eşti snob şi cumperi unt elveţian?), de carne de porc crescut în crescătorii româneşti, ce-i drept după metodele yankeilor (care probabil îs frustraţi din cauză că le-am furat planurile de ferme). Am văzut şi legume româneşti în supermarket, dar dacă vrei ceva de calitate, te duci în piaţă, unde găseşti roşii crescute în pământ românesc, ridichi, cartofi, salată verde, toate mânjite de ţărână carpato-danubiano-pontică. Lactate? Tot în piaţă găseşti brânză, iaurt, lapte produs de vaci ce au păscut iarbă românească. Depinde care piaţă desigur, în Dorobanţi s-ar putea să ai dreptate şi să găseşti doar turcisme.

Dar a trecut un paragraf şi n-am mai spus nimic de frustrările francezilor. Mi-a povestit o colegă de serviciu că a fost în vacanţă în Paris, unde a vrut, la un moment dat, să cumpere roşii. Aşa că a intrat în supermarket, a trecut pe lângă raionul de produse Bio şi a rămas blocată în faţa unei etichete cu Tomates Bio / Roumanie. Oh mon dieu, Rou-ma-nie!

A, vorbim de originea mărcilor, că Whirlpool-ul tău e american, că Philips-ul e olandez, că Nokia e al finlandezilor? Hai să zicem doar că Nokia, companie finlandeză, are acum la conducere un canadian. Arctic, firmă românească, care vinde produse şi prin Oiropa, îşi produce frigiderele şi aragazurile în Turcia. Globalizarea a făcut în aşa fel încât maşina ta de spălat americană este, de fapt, înşurubată de un taiwanez, telefonul nu mai e finlandez ci făcut de Janos şi Pista, cafetiera n-a văzut niciodată Olanda, ci doar ţara de origine, China.

Aşa că, zic eu, e o tâmpenie să te plângi că românii nu produc nimic. Mai degrabă te-ai plânge că aproape toată manufactura din lume e în Asia şi nu în Europa de Est. Mai degrabă te-ai plânge că dragii şi scumpii noştri beliţi iubiţi conducători sunt atât de incompetenţi încât îi ignoră pe cei de la Rolls Royce, care tare ar dori să verse nişte bănuţi în Fabrica de Avioane din Craiova, sau că Patriciu îşi permite să aibă toate firmele în paradisuri fiscale, în timp ce afacerile lui sunt în România.

Ah, apropos, dacă vi se pare că am avut ceva cu francezii, ei bine, aşa este, sunt, la rândul meu, un frustrat… S’il vous plait, monsieur!

Românii şi japonezii, mahalagioaica şi gheişa

Citesc pe la Heinrich cum că, într-o încercare idioată de a mări vânzările Dacia, guvernul nostru drag şi scump a mărit iară taxele auto pentru maşinile străine. Logica lui este clară şi, zic eu, de nezdruncinat: a fost mai ieftin să facem maşini proaste care să se înţeleagă bine cu drumurile noastre la fel de găurite ca faţa unui adolescent la pubertate, decât să ne apucăm să dezvoltăm cum trebuie infrastructura din ţară.

Aşa că nu avem nevoie de autostrăzi, că nici Dacia noastră nu poate merge prea repede. Nici de drumuri fără gropi, că Dacia are garda la sol generoasă. Se strică ceva? Nu-i nimic, piesele-s ieftine. Dacia are portbagaj mare, pentru că tot franţuzul ştie că atunci când românul se duce la cumpărăturile de sărbători, apăi cumpără serios, nene. Plus că niciodată nu ştii când trebuie să cari până acasă un porc primit de la rubedeniile de la ţară, nu?

Logica lui Heinrich, la fel, zice că Japonezii au cam toate insulele împânzite de autostrăzi, nu prea au gropi şi, dacă doamne-fereşte se întâmplă ca o şosea se prăbuşească în urma unui cutremur urmat de un tsunami, nicio problemă, totul se repară într-o săptămână. Sau în mai puţin, depinde dacă plouă. Plus că, de sărbători, sushi-ul poate intra şi în torpedou, iar porci nu prea vezi pe insulele Japoneze. Aşa că ăia mici cu ochi oblici şi-au făcut maşini performante, cu portbagaje normale, maşini care merg pe autostrăzi ale căror suprafeţe de rulare zici că-s trasate cu rigla (spre deosebire de ale noastre, care parcă au fost trasate cu mâna liberă de un preşcolar). Au şi maşini de cărat, desigur, da’ la ei alea se cheamă camionete, dube, camioane sau TIR-uri, nu Dacii.

Nu pricep totuşi, de ce ar trebui să ne raportăm la Japonia. Cel puţin mie îmi este clar că ăia mici fac parte din total altă clasă decât noi şi că sunt mândrii deţinători ai unei mentalitalităţi la nivelul căreia societatea românească nu va ajunge niciodată. Niciodată adică niciodată, nu în 50, 100, 1000 de ani. Ni-cio-da-tă. Pentru că noi suntem balcanici şi, oricât de corecţi sau harnici am vrea să fim, nu o să putem scăpa în vecii vecilor de sângele ăsta, de gena asta a hoţiei şi a lenei, genă adânc implantată-n creierele noastre de maimuţe evoluate. Ăştia suntem, c’est la vie, nu e nicio ruşine.

Aşa că, zic eu, mai bine ne-am am alege altă ţară cu care să ne comparăm muşchiul rromânesc. Una bananieră, dacă se poate, una-n care hainele-s opţionale, în care vedetele noastre care apar pe sticlă numa-n chiloţi s-ar simţi numai bine. Nu că la noi or avea vreo jenă. Mai bine, hai să ne mutăm toţi în respectiva ţară şi să lăsăm spaţiul ăsta carpato-danubiano-pontic liber, poate-poate s-or încumeta japonezii să vină aici şi să profite de tot ceea ce insulele lor nu le oferă: resurse minerale şi naturale, spaţiu berechet, câmpie, un petec de mare liniştit şi, nu în ultimul rând, o Vrancea cu ceea ce poate ei ar caracteriza drept pârţuri faţă de zgâlţâielile din Cercul de Foc al Pacificului.

Istoria, o glumă de doi lei. Da’ las’ că merge ş-aşa.

According to legend, Dionysus – the Thracian god of wine – was born in what is now Romania and Plato declared its vineyards to be the best in the world. Its wines became so famous that in the first century BC, the king ordered for all the vineyards to be destroyed to discourage possible invaders. Of course, his own people weren’t so easily deterred and soon new vineyards flourished.

Citatul de mai sus e de pe un site care ar trebui să promoveze vinurile româneşti pe meleaguri vorbitoare de limbi engleze. Problema e că ceea ce povestesc nenii ăia acolo este, din câte ţin eu minte de la lecţiile de istorie din şcoală (lecţii pe care le-am urât din toată inima, de altfel), o mare tâmpenie. Ştiind, totuşi, că memoria e o chestie volatilă (mai ales când e vorba de a mea), am zis să purced la sfânta documentare, sperând ca descrierea de mai sus să fie adevărată şi eu să fiu cel care nu are dreptate.

Zis şi făcut; îmi înfig ochii şi degetele în wikipedia şi aflu că, într-adevăr, Dionysus a fost zeul vinului şi la Greci şi la Traci, iar locul în care acesta s-a născut se numeşte Nysa, loc care ar fi fost identificat de istorici ca fiind Arabia, Etiopia, Egipt, Babylon, Marea Roşie, Tracia, Thessaly, Cilicia, India, Libya, Lydia, Macedonia, Naxos, Siria. Nu s-a născut peste tot, să-mi fie cu pardon, numai că istoricii nu se prea pot pune de acord în privinţa originii zeului de care vorbim. Cu toate astea, istoricii sunt destul de siguri că teritoriul ocupat acum de România nu se află printre posibilele sale origini. Iar în caz că se gândeşte cineva la treaba asta, nu, teritoriul Traciei nu prea are nici o legătură cu România (ţara noastră e olecuţă mai la nord – Tracia se afla pe locul ocupat acum de Bulgaria şi o parte din Turcia).

Apoi, regele despre care se vorbeşte că ar fi ars viile se numeşte Burebista şi nu a fost Trac, a fost de-a dreptul Geto-Dac. Viile nu au fost distruse din cauză că – vezi doamne  – ar fi venit cotropitorii să fure bunătate de vin, viile au fost distruse pentru că românii – dacii adică, să-mi fie cu pardon – din vremea aia erau betivani notorii (cam ca şi acum – gena trebuie să se fi transmis peste generaţii), asta fiind probabil singura modalitate de a le dezlipi sticla de vin de la bot. Dacă mi se permite să fabulez, probabil prin vremea aia a fost inventată şi pufoaica (ştie toată lumea cum se prepară pufoaica, nu?) sau restul bauturilor alcoolice obţinute din fermentarea şosetelor jegoase în fecale.

România nu este o ţară ideală, am mai spus-o de nenumărate ori. Dar parcă nu merită bătaia asta de joc.

Edit: După ce am dat o tură prin feed-reader, am văzut că şi Chinezu a scris ceva apropo de cum ştim noi să preţuim trecutul.

Edit2: Tocmai ce am observat că asta este prima mea postare (Twitter Weekly nu se pune) din 2011. Ce să zic, am început anul într-o notă optimistă. :)

Duduie, nu alta – scurt pe doi

Acum putin timp, Dacia-şi trimitea în şomaj tehnic angajaţii. Acum, umblă vorba că vreo 600 dintre cei care au contracte de muncă pe perioade limitate ar putea rămâne fără loc de muncă. Sunt curios ce o să mai aflăm peste o săptămână.

Între timp, românul văzându-se în pericol de a nu mai avea ce munci, se pune pe băut.

Oare Tăriceanu o mai fi de părere că economia duduie?