Nu pentru că are mai mulţi megapixeli. Nu pentru că are 80 la sfârşitul numelui în loc de 40. Nu pentru ţşpe puncte de autofocus.

Ei bine, l-am luat din cel mai stupid motiv posibil: pentru că are motoraş în body. Înainte să începeţi să râdeţi şi cu curul de mine, aflaţi că mă săturasem până peste cap să focalizez manual cu obiectivul de 50 mm. Şi în 70% din cazuri focalizam prost. Mă săturasem şi să văd sticlă mişto, relativ ieftină, dar care să nu poată fi utilizată cu uşurinţă pe aparatul meu. Pentru că obiectvele nu erau AFS, ci doar AFD.

La un moment dat, voiam să-mi iau chiar şi alt ecran de focalizare, cu micro-prisme, ca la slr-urile manuale, pe film, care să mă ajute să focalizez mai uşor. Era mult prea scump pentru ce oferea. Oricum, în viitoarele 3-4 luni, am o gaură în buget de umplut, aşa că mai punem pofta-n cui la jucărele.

Desigur, avantaje mai sunt. Vizorul mult mai luminos şi clar decât la D40, ecranul de pe partea superioară a aparatului care, alături de accesul mult mai uşor la funcţiile manuale (nu mai trebuie să intru prin meniu, acum totul e cu shortcut-uri) face toţi banii. Şi dimensiunile ceva mai mari, care mă ajută să-l ţin mai bine, fără să trebuiască să fac contorsionism de performanţă cu degetul mic. Şi frame-rate-ul care, desi nu este mult mai mare, se simte.

Da, l-am luat puţin şi din snobism. Pentru că face parte din altă clasă decât primul meu aparat foto. Probabil că, dacă aş avea destui bani, mi-aş lua un Leica M8 fără să clipesc. Pentru că e cul.

Şi într-un sfârşit, da, ştiu că un aparat mai bun nu o să facă poze mai frumoase. Ba din contra, am să încep o perioadă în care am să trag doar rateuri. Supra şi sub-expuneri, imagini mişcate, etc. Cel puţin până o să-nvăţ D80-ul măcar la fel de bine ca vechiul D40. Eh. :)