Ştiu că fiecare sărbătoare are o latură mai mult sau mai puţin comercială. Deşi nu-mi convine, înţeleg şi accept lucrul ăsta. Singura problemă este că hotarul dintre acceptabil şi exces este unul foarte îngust, foarte uşor de sărit din greşeală.
Acum, sincer să fiu, probabil nu aş scrie rândurile astea dacă nu mi-aş fi adus aminte că o florăreasă mi-a cerut, de 1 Martie, 6 lei pe un fir de lalea. Bun, am reuşit să negociez preţul, am băgat trei fire-n 9 lei dar, în timpul negocierilor, am fost făcut sclav, scârţar şi că mă înjosesc dacă mă “ţigănesc” pentru 3 lei. Românul se ţigăneşte, alţii negociază – depinde din punctul cui de vedere priveşti problema.
Acum, dacă tot am fost făcut cu ou şi oţet, ar trebui să-mi permit şi eu s-o fac pe florăreasă în fel şi chip, nu? N-am s-o fac, dar am să-mi aduc aminte că, în alte ogrăzi, moda capitalistă spune că în preajma sărbătorilor ar trebui să se ofere reduceri. Nu să se mărească preţurile şi nici să se dubleze. E şi logic, la o adică. Preturi mai mici înseamnă mai multe rahaturi vândute, mai multe chestii vândute înseamnă mai multă marfă rulată, ceea ce se traduce în profituri mai mari atât pentru comerciant cât şi pentru producător.
Doar la noi în ţară am văzut moda cu scumpitul lucrurilor în preajma sărbătorilor. Doar la noi, înainte de Crăciun, carnea ajunge la preţuri de pun în cui pofta oamenilor cu venituri mai modeste. Doar la noi, înainte de Paşte, un ou poate costa dublu faţă de cât e normal. Doar noi cerem preturi prohibitive la flori şi bijuterii, nu o dată, nu de două ori pe an, ci de două ori în Februarie (că deh, şi Dragobetele începe să aibă, uşor-uşor, iz de comercial) şi de două ori în Martie.
În fine, n-are rost să mă mai enervez, că stric frumuseţe de sărbătoare – am dat suficient cu mucii-n baltă mai sus; când ar fi trebuit să scriu un elogiu de ţşpe paragrafe pentru femei, eu m-am luat de florărese şi de hafaceristul rromân.
Aşadar, cu barba-n piept, privirea-n vârful ghetelor şi mâinile la spate – aşa, ca un şcoler muştruluit de învăţătoare – vă urez un umil “La Mulţi Ani”!
Bun, acu’ că am scăpat de asta, să ne întoarcem la berea noastră. :D