De-a lungul timpului, mi-am băgat picioarele şi i-am înjurat pe toţi cei care şi-au dovedit incompetenţa, fie că era vorba de o vânzătoare la alimentară, ISP-uri sau magazine online. Unii au ajuns până la a mă considera un dobitoc care obţine satisfacţie din certurile cu diverşi furnizori de servicii. Nu s-a gândit că fac asta în mod public pentru că vreau să îi ajut să ofere servicii mai bune. Unii nu pricep decât după câteva şuturi în fund.
Dar mi-am dat seama de o chestie. Niciodată nu i-am lăudat pe cei care merită asta.
***
La marginea unei şosele din Franţa, am văzut pentru prima dată cum trebuie să arate o toaletă de benzinărie. Curat-lună pe jos, cu hârtie-n cabine, cu acoperitori pentru scaunul de toaletă, cu săpun lichid lângă chiuvete, cu şerveţele de hârtie şi cu uscător electric. Mă uitam ca viţelul la poartă nouă. Asta, în timp ce la noi în ţară încă era plin de bude pline de rahat pe pereţi (nu că acum o fi altfel). Acum 8-9 ani, apropo.
Un an mai târziu, am văzut primul supermarket. Supermercado, pe limba lor. Eram obişnuit cu alimentarele noastre, unde ceri şi unde eşti nevoit să înghiţi rahatul vânzătoarei ce s-a trezit cu curul la perete. Nu unde poţi pune mâna pe produs, unde poţi să-i citeşti eticheta, unde poţi să îl analizezi şi să decizi în timpul tau dacă îţi este necesar sau nu.
În Ungaria am văzut primele şosele. Nu drumuri comunale, ca la noi. Graniţa dintre România şi celelalte ţări se simţea nu pe paşaport, ci în suspensiile maşinii.
În Metamorfosis, Grecia, aproape de plajă, este un băruleţ mic, numit Burn Out. Era chiar lângă un supermarket, unde lucra un tip ce voia să viziteze mănăstirile din România. Patronul băruleţului era biker şi avea, pe atunci, o Honda Transalp. Acolo am gustat prima porţie de servicii cu adevărat europene. Într-un bar din România, ţi se cere să-ţi iei berea şi să te cari mai repede după ce o bei. În băruleţul din Grecia au scos din congelator halba mătuită, îngheţată, şi au adus-o la masă împreună cu o farfurie cu alune. Din partea casei. Prima oară când nu mi-a părut rău să las bacşiş. Prima dată când chelneriţa mi-a adus bacşişul înapoi la masă, crezând că am dat din greşeală mai mult. Acum 5 ani.
F64 este un magazin de echipamente foto, situat pe undeva prin spatele blocurilor de lângă Parcul Izvor. Am ajuns la ei după ce mi-au fost recomandaţi de un amic. De acolo mi-am luat aparatul foto, geanta, obiectivul, trepiedul, diverse filtre şi restul mărunţişurilor pentru aparat. În total, cred că le-am făcut vreo 4-5 vizite, iar de fiecare dată am fost tratat regeşte, indiferent că am cheltuit 50 sau 1500 de lei. La ei, în urma recomandărilor mele, s-au dus şi nişte amici şi şi-au cumpărat aparate foto şi alte accesorii. Şi ei, la fel de mulţumiţi ca mine. Momentan cred că F64 este, dacă nu singurul, atunci cu siguranţa printre prea-puţinele magazine din România în care lucrează personal cu adevărat calificat. Felicitări.
***
Suntem cu ani buni în urma Europei, dar în loc să înfigem bărbia în piept şi să ne punem pe muncă, avem tupeul să comentăm şi să îi înjurăm pe cei care refuză să zică “las’ că merge ş-aşa”. Poate sunt eu prea neamţ. Sau poate nu.
Şi nu, nu mă laud cu nimic. Doar compar două zone diferite ale Europei, în care am avut norocul să pot ajunge.
Apropo. Dacă reuşesc să ajung astăzi prin toaletele din pasajul de sub Piaţa Universităţii, am să pun un articol cu două poze. Înainte şi după. Să se vadă cât de bine ştim noi, Românii, să păstrăm.
