Deşi la început nu eram prea convins, acum îmi pare bine că m-am stresat puţin anul trecut şi am reuşit să trec de la statutul de chiriaş la cel de proprietar plătitor de rate la bancă.

Trecând peste condiţiile mai bune de trai, peste faptul că proprietarul rromân nu prea pricepe ce-i aia intimitate (m-am trezit de vreo 2-3 ori cu domnu’ în casă, venit într-un control neanunţat), sau peste faptul că nu ştiam sigur dacă peste 3 luni voi sta sau nu în acelaşi loc (cu contract nu ştii dacă mai are chef să-l prelungească, fără contract… mai bine nu), ajungem la partea financiară.

Chiria medie pentru un apartament de 2 camere în Bucureşti este de 368€ (sumă destul de apropiată de cât plăteam eu), în timp ce rata pe care o plătesc pentru un apartament de 3 camere este mai mică de 300€, diferenţă care se traduce într-un câştig de ~ 70€ lunar, bani la care mai adaugă cei câţiva € pe care-i primesc de la dom’ coleg de apartament – uite că se face o sumă destul de frumuşică, care poate fi investită în curul personal sau în lucruri folositoare pentru apartament. De exemplu, cuierul ăla pe care nu am apucat până acum să-l cumpăr şi să-l montez pe hol. :)