Primele suspine de blues şi rock clasic le-am auzit, încă de pe când eram doar un prichindel de-un metru, de la tatăl meu – muzica pe care o asculta în maşină, când făcea un drum mai lung. Apoi, odată cu trecerea timpului, urechile mele au început, încetul cu încetul, să se deprindă şi cu heavy-ul, progressive-ul, speed-ul şi power-ul care urla din difuzoarele combinei surorii mele. Continue reading
Rock, măi nene
2 Replies