Tag Archives: bicicleta

Trebuie să mai şi doară, nu?

Ce se întâmplă dacă bolovanul începător se duce cu bicicleta pe munte?

Trei căzături, două pe munte, una pe asfalt, când a explodat roata din faţă (culmea, de la căzătura pe asfalt nu am nicio zgârietură). Contuzie la umărul drept, coaste pe partea dreaptă care dor ca dracu’ dar care din fericire nu-s fisurate/rupte, genunchiul drept belit, gamba stângă înţepată în foaie, cotul stâng julit.

Cauciuc faţă cu pereţi laterali ciupiţi, jantă zgâriată nasol, saboţi tociţi până la metal (erau 50% când am plecat dimineaţa de acasă, să-mi fie învăţătură de minte şi data viitoare să plec cu saboţi noi), pană din cauză că s-au supraîncălzit jantele la frânare. Coborât pe şosea până în Sinaia doar cu frâna spate şi oprit din 2 în 2 km ca să se răcorească janta. Cel puţin pe faţă, trebuie disc pentru distracţii dintr-astea.

M-a mâncat în cur, m-am scărpinat. Să-mi fie de bine.

Cu bicicleta la Comana

1311398445975

Dimineaţa, în Parcul Tineretului. Răcoare, linişte, oameni care hrănesc porumbeii. Zen.

1311421280694

Mănăstirea Comana

1311421377133 copy 1

Nu e “stairway to heaven”, ci e scara care ducea către clopotniţă (bine, nu am văzut niciun clopot acolo, erau doar două scânduri şi ciocanele de bătut toaca). Nu ştiu dacă era voie sau nu de urcat până acolo, dar m-am riscat. Dovadă, poza de mai jos.

1311421481178

1311421645520 copy 1

După am ce am catadicsit a coborî din turn, m-am plimbat prin curte şi am reperat o cruce foarte veche. Ignorant din fire, nu am stat să descifrez ce scrie, şi nici nu am căutat pe cineva care să-mi explice ce şi cum.

1311421827750

1311422390257 copy 1

Super zonă, o băncuţă pe marginea lacului. 10 metri mai sus era o casă superbă, făcută cu gust. Trebuie să fie incredibil să-ţi bei cafeaua de dimineaţă aici. Pentru genul ăsta de tihnă, zău că merită să tragi ca bivolul pentru a strânge bani (vorba vine, ăia care “trag” nu or să aibă niciodată suficienţi bani încât să-şi permită aşa ceva).

1311422304620

Acelaşi loc, obiectivul mutat ceva mai la dreapta.

1311433925167

Bragging rights. Le merit, aşa că gtfoh.

La Cluj se poate

Acum un an şi ceva, mă certam cu cineva care era de părere că un sistem automat de închiriere a bicicletelor nu e fezabil pe plaiurile noastre carpato-danubiene-pontice. Părerea mea era că, dacă la alţii s-a putut, în mod sigur se va putea şi la noi, în timp ce interlocutorul era de părere că noi, românii, estem prea maimuţe pentru aşa minune tehnologică.

Cu toate astea, prin proiectul „Reţea de staţii self-service de închiriere de biciclete”, autorităţile din Cluj-Napoca ne arată că locuitorii respectivei urbe ar trebui să fie suficient de dezvoltaţi pentru a se putea adapta la aşa ceva. Pe foarte scurt, vor fi investiţi 17.6 milioane de lei pentru a pune la dispoziţia clujenilor 500 540 de biciclete, 50 de staţii de self-service şi pentru a construi încă 15 14.5 km de piste pentru biciclete. Închirierea bicicletelor se va face contra-cost gratuit (corectat după comunicatul emis de Primăria Cluj-Napoca), cu ajutorul unui card pe care vor fi trecute şi datele de identificare ale deţinătorului (probabil similar cu cardul Activ al celor de la RATB şi Metrorex).

Sibiu poate, Cluj poate, Comuna Bucureşti încă încearcă. Dar nu disper, sunt ferm convins că, uşor-uşor, lucrurile se vor schimba în bine.

Aşa cum ar spune englezul, “it feels good to be right”!

Sursa: romanialibera.ro via PortocalaMecanică @ Facebook

Un Bucureşti aşa cum nu-ţi doreşti

Când eram student, aveam prostul obicei de a mă plimba prin Bucureşti numai de dragul de a-i descoperi casele frumoase ascunse de zidurile gri de beton sovietic, străduţele liniştite, ascunse de huruitul traficului specific capitalei, monumentele neîngrijite, cârciumioarele deschise-n curtea omului şi toate chestiile frumoase dar mărunte care în mod normal nu se arată omului grăbit.

Aşadar nu mică mi-a fost mirarea când, ieşit la plimbare fiind (noroc de concediu, că altfel numai de plimbări nu prea am chef), în locul unui mare loc viran situat pe lângă un cartier în care mi-am dus o vreme veacul, am descoperit un bulevard nou (dunga roşie de mai jos). Şi mai mare mi-a fost mirarea când, pe marginea acelui bulevard, am văzut o pistă de biciclete care, cel puţin la prima vedere, arăta bine.

Abia după şocul iniţial de “mamă, ce fain, uite că se poate şi la noi” am observat eu că zona rezervată pietonilor este suficientă doar dacă pe acolo ar trebui să circule, în şir indian, un trib de anorexici. Nu mai zicem de vreun năpăstuit blocat în scaun cu rotile, că deja cerem prea multe de la “Bucureşti, aşa cum îţi doreşti”. Şi nu lipsea mult până când poteca de anorexici să devină trotuar, chiar dacă trotuar îngust: numai 40-50 de centimetri. Da’ chiar, oare se supăra tare de tot regele-automobil dacă i se îngustau benzile cu câteva zeci de centimetri?

Nu cunosc niciun nobil-automobil, aşa că am ridicat neputincios din umeri şi mi-am continuat drumul. Nu am ajuns departe, să-mi fie cu pardon, pentru că în doi timpi şi trei mişcări am dat peste nişte borduri – dragile, iubitele, scumpicelele, frumuşelele noastre borduri.

2011-06-15 17.13.01

Borduri neaoş româneşti, cum se cere la cartea nesimţirii miticeşti, sănătoase, înalte cam de vreo 15 cm, aşa (după o modestă estimare). Hai să zicem că eu îs obişnuit cu dintr-astea şi ridic roata bicicletei peste ele, dar totuşi nu pot să nu mă gândesc iară la invalizii blocaţi în scaune cu rotile care, pe lângă că nu au loc pe zona pietonală, nu cred că se descurcă prea bine nici la capitolul acrobaţii urbane. Ei oare cum îşi doresc? O şcoală de “trick-uri” pentru invalizi, sau un oraş gândit şi cu alteva în afară de cu curul?

2011-06-15 17.12.01

Heh, să nu fim naivi, nu contează ce-şi doresc pietonii, invalizii, bicicliştii. Avem bulivard cu două benzi pe sens şi cu locuri de parcare pentru regele-otomobil? Avem, monşer!

De ce e nasol în autobuz

Pentru că şoferii pornesc încălzirea de fiecare dată când plouă, chiar dacă, din cauză că autobuzul e aglomerat, e cald de abia mai poţi respira.

Pentru că, atunci când afară e cald, şoferii fac economie la motorină şi nu pornesc aerul conditionat.

Pentru că unii put de dimineaţă.

Pentru că babele, moşnegii şi panseluţele ultrasensibile închid geamurile pentru că “e curent, nesimţitule”.

Pentru că autobuzele stau blocate în trafic din cauza umbrelelor-motorizate-cu capacitate-de-maxim-o-persoană care înfundă inutil drumurile.

Pentru că, dacă e să transpir, mai bine o fac pe bicicletă, fără să stau cu nasul în subţioara altuia. Plus că, după o tură de pedalat mă simt mai bine decât după o tură de saună forţată.

D’aia.