Aurul este unul dintre cele mai pretioase elemente de pe pământ. Este un metal nobil, extrem de limitat ca şi cantitate, strălucitor, folosit din vremuri străvechi în bijuterii, ca monedă şi ca simbol al puterii financiare a unui stat. Era ţelul suprem al alchimiştilor, era mândria regilor şi bucuria idioată a pulimii. Era materialul cu care se puteau cumpăra vaci, oi, găini, gladiatori şi sclavi. Vremurile moderne au facilitat descoperirea a altor proprietăţi miraculoase ale acestui metal, aşa că oamenii au început să folosească aurul şi în medicină, în industria chimică, în electronică.

Titlul e prost ales; nu-mi pot imagina greutatea mea în aur. E prea rar, e prea preţios, nu am văzut în viaţa mea cum arată un kilogram de aur. În apă, însă, mi-e uşor. Deşi, în esenţă, este mai preţioasă decât aurul, e atât de comună încât cred că toată lumea ştie cum se simte în mână greutatea unui litru de apă dulce – fix ca o greutate din piaţă de un kilogram. Doi litri, două kilograme, 5 litri, cinci kilograme, 20 de litri, 20 de kilograme.

20 de kilograme, adică cât am slăbit din luna Mai până acum. 20 de kilograme care arată aşa:

Acum, totul e să nu renunţ. Am mai reuşit performanţa asta odată, numai că atunci eram fumător şi student, deci nu trebuia să stau cu curu-n scaun toată ziua. După ce m-am lăsat de fumat şi m-am angajat, am crescut iarăşi în proporţii, aşa că după doi ani şi 8 luni de pus şunci pe mine, a venit timpul să mai bag o fisă.