Tag Archives: apartament

Despre Stat şi schimbare

Leave a Reply

Astăzi am trecut prin poate cea mai plăcută experienţă pe care-am avut-o în relaţia-mi cu instituţiile de stat. Mi-am plătit impozitul, dar nu oricum, ci la un info-chioşc dintr-un mall. În Plaza Romania, mai exact, printre piţipoancele şi piţiponcii care se uitau miraţi la tâmpitul care-şi pune cartea de identitate în “bancomat”.

În mare, experienţa a fost plăcută, aparatul uşor de utilizat, chiar dacă jumătate de mall mi-a văzut pin-ul de la card din cauza poziţionării total anapoda a tastelor cu ajutorul cărora trebuie introdus PIN-ul.

În afară de asta, salut iniţiativa şi sper ca şi celelalte sectoare din Bucureşti (din câte ştiu, doar în Sect. 6 se poate plăti aşa impozitul – asta, apropo de ceea scrie hm aici) şi oraşe din ţară să adopte sistemul ăsta.

Alte chestii pe care aş dori să le văd implementate şi pe la noi ar fi pistele pentru biciclete făcute cum trebuie (ştiu, insist, dar cele de acum sunt o glumă proastă), sistemele automatizate pentru închirierea bicicletelor, locuri pentru a pune bicicleta în autobuz şi, de ce nu, parcări auto şi pentru biciclete. Nu mai zic de metrou în Dr. Taberei (subteran sau de suprafaţă), de TUB, ZMB sau de TER.

De putut se poate, acu’ trebuie să se şi mişte cineva în direcţia corectă.

Scurte

3 Replies

1. Sunt treaz de la ora 4:30 şi am o vagă presimţire cum că, în câteva minute, am să aterizez forţat pe undeva prin casă. Sper din tot sufletul ca acel «undeva» să fie în pat, iar singura «forţare» să se întâmple atunci când îmi înfig nasul în pernă. Aş mai fi rezistat o oră-două, dar treaba de la punctul #2 mi-a consumat şi ultimele rezerve de energie.

2. În seara asta am găsit în cutia poştală două hârtii: o citaţie şi o scrisorică de la bancă. Senzatia iniţială a fost la fel cu aia pe care-o simţi atunci când faci un accident, fix în  milisecunda dinainte de a avea loc impactul. Un val sănătos de adrenalină, adică. După şocul iniţial m-am uitat mai atent şi am văzut că scrisoarea de la bancă era pentru mine (s-a dovedit a fi doar o înştiinţare benignă), iar citaţia e pentru foştii proprietari. Să se spele cu ea pe cap, zic.

Oamenii-etichetă

4 Replies

Astăzi, după ce a coborât din lift la etajul ei, o vecină mai în vârstă m-a întrebat: “Şi, cât ai dat până la urmă pe apartamentul ăla?” Direct în faţă, fără “bună ziua”, fără să se prezinte, fără să-mi ureze bun venit, fără să mă întrebe din ce colţ al ţării am ajuns aici, fără nimic. Doar atât o interesa, cât am dat eu pe apartament.

I-am spus că nu e treaba ei şi că, dacă vrea să ştie cât mai costă un apartament în zilele astea, să arunce un ochi pe anunţuri. Nu ştiu dacă am greşit zicându-i asta sau nu, dar mi s-a părut puţin cam deplasată curiozitatea ei vis-a-vis de cheltuielile mele. Da, puteam fi mai diplomat, dar pentru ce?

Weeeeeeee!

2 Replies

E mare, grea, puturoasă şi, momentan, prost reglată. Are două roţi (pare-mi-se puţin cam descentrate), două cauciuce (care ar trebui schimbate cu unele de asfalt), una bucată cadru argintiu în stare ok-ish (noroc că e de aluminiu, că altfel era şi ăsta ruginit), pedale care par să trebuiască strânse, nişte schimbătoare julite şi lanţ murdar. Ah, şi dinam, deşi viitorul e pe leduri şi baterii.

E bicicleta pe care am călărit-o acum nişte ani, pe când eram la liceu, şi pe care plănuiesc să ajung la muncă de acum încolo. Cel puţin când vremea-mi va permite.

Are şi-un nume. Nu e de domnişorică, capitală europeană sau de floricică. Bine, e feminin, că ar fi fost puţin cam ciudat să călăresc un biciclet. Numa’ că numele e cam de porc. Pe bune, adică; o cheamă “Scroafa” (cu variaţiunile “fier prost”, “jeg”, “căcat de bicicletă”). :D

***

Tot legat de asta, trebuie să o şi ţin pe-undeva. Pe casa scării, în uscător sau în alte locuri dubioase nu o las nici bătut, aşa că locul ei e în apartament. Având în vedere că nu numai eu voi avea bicicletă şi că nu dispun de foarte mult spaţiu, trebuie să găsesc o soluţie pentru stocarea agregatului.

M-am documentat puţin şi, până acum, cea mai ok soluţie mi se pare asta. Dacă ştie cineva ceva mai bun (eventual care să fie compatibil şi cu bicicletele de damă), aruncaţi un comentariu pe-aici.

P.S. Foarte descriptiv titlul, eh?

Când nu ştii, te documentezi

3 Replies

Din cauză că m-am săturat de galbenul bolnăvicios de pe pereţi (nu e din cauza jegului sau a vechimii – pur şi simplu aia e culoarea vopselei), mergând pe principiul măsoară de 10 ori şi taie o sigură dată, de vreo două zile arunc în virtual căutări de genul “cum se văruieşte” şi colind tot soiul de forumuri pentru amenajări interioare.

Mi-e şi frică să mă gândesc cât de lungă va fi perioada de documentare pentru ceva mai complicat, cum ar fi pusul parchetului. :D