Bine, nu neapărat macro. Mai degrabă close-up. Şi nu neapărat pentru zgârciţi, ci pentru ăia care nu au bani, sau nu au chef să dea o căruţă de bani pe lentile close-up, burdufuri macro sau – doamne fereşte – obiective dedicate.
Pe foarte scurt, se ia una bucată lentilă de la un proiector defect, se ţine în faţa obiectivului şi, pentru a focaliza, se mişcă tot agregatul înainte şi înapoi.
Din păcate, e cam dificilă utilizarea sistemului ăstuia fără ceva care să ţină lentila fixată în faţa obiectivului; dof-ul e foarte mic şi din mână e cam greu de nimerit focalizarea, plus că, din cauza timpilor mari de expunere care ar rezulta din asta, nu pot închide diafragma suficient de mult încât să conteze.
Pe compacta colegului de apartament, cu zoom-ul dat la maxim, am reuşit să apropii şi mai mult decât ceea ce se vede jos.

Bine, ştiu că nu am inventat eu roata, da’ e interesant cum aproape orice lentilă convexă poate fi folosită pentru close-up/macro.
App, metoda cu două obiective de 50 montate faţă-n faţă cu un intel inversor scoate rezultate mult mai bune.