Prima data

Imi aduc aminte casa in care trebuia sa aiba loc concertul, artistii care-si pregateau instrumentele, zumzetul international al oamenilor care asteptau in timp ce stateau pe unde apucau, inghesuiti pe canapea, pe scaune, pe jos sau in picioare. Eram, amandoi, parte din ceva mare intr-un loc mic.

Poate ignoram cantecul asta daca prima data cand il auzeam nu era dupa ce fusesem deja prea mult timp departe unul de celalalt. Daca nu eram in Cambridge, departe de prieteni si de tot ce a insemnat viata noastra pana atunci. Daca nu ne aveam decat unul pe altul. Daca Joseph & Maia nu ar fi cantat la 2-3 metri de noi, si daca nu eram intr-o camera de zi in care vreo 30 de oameni nu aveau curaj nici macar sa respire.

Ochii cascati mari, pielea gaina si, recunosc, apa care se incapatana sa iasa pe langa gene. Cam ca acum, cand am ascultat-o pentru prima data dupa cateva luni.

… asa ca da, mi-e dor si mi-e urat fara tine.

Mancatul de sub unghii

Daca ii intrebi, sunt cei mai tari din lume, cei mai bogati, cei mai urbanizati, cei cu puterea de cumparare cea mai mare. Ei sunt mai cu mot in frunte si se descurca mai bine de unii singuri, asa ca da-i dracului de Europeni, cu Uniunea lor cu tot. Sunt peste lumea intai, toti ceilalti sunt de cacat. Si mai fac si glume bune.

Avand asta in minte, isi cumpara o casa pe 4 nivele (demisol, parter, etaj 1, mansarda) intr-o zona de super fite, intr-un oras nu tocmai ieftin. Isi cumpara fiecare cate o masina faina, el cu felina pe capota, ea cu multe cerculete si 4×4. Isi cumpara cea mai mare plasma pe care am vazut-o in viata mea, cat un perete intreg (nu exagerez). Nu conteaza ca stau la 2 metri de ea, ca deh, asa sunt livingurile pe aici.

Cu toate astea, cultura locala le spune ca, in acelasi timp, trebuie sa fie “chibzuiti”.

Asa ca inchiriaza mansarda pentru a-si suplimenta veniturile. Fierbatorul de apa care face zgomote dubioase nu e inlocuit, e scos din priza dupa ce e folosit. Masina de spalat trebuie sa spele doar la 40 de grade, programul de juma’ de ora (nu conteaza ca nici nu spala nici nu clateste pe programul ala), ca la 60 de grade si doua ore consuma prea mult curent si apa. Termostatul in casa e setat pe 18 grade, iar caldura merge doar de 3 ori pe zi, cate o ora de fiecare data. Cand gatesc, nu deschid geamul pentru ca iese caldura (nu, nu au auzit de hote) si nici nu inchid usa de la bucatarie, asa ca pute a ceapa prajita de la demisol la mansarda.

Si, pentru ca nimic nu e perfect, uneori incalzirea “se strica”. Curios este ca, de fiecare data, fix romanul si italianul care inchiriaza cele doua camere de la mansarda sunt primii care se prind ca in casa e frig de-ti ingheata cacatu-n mate. Dupa care incalzirea “isi revine”. Miraculos.

Astazi dimineata erau 16 grade in camera, iar in seara asta, cand am ajuns acasa, erau un pic sub 12. M-am dus la proprietara, am intrebat-o daca nu i se pare ca e un pic cam rece, la care ea mi-a pus placa cu “asa e programat, eu nu ma pricep, stie sotul, da’ el nu e acasa”. Ma uit la controller, era pe off, asa ca m-am dus la colegul de mansarda sa il intreb daca nu-l deranjeaza chestia asta. Mi-a zis ca da, dupa care mi-a aratat, discret, aeroterma din coltul camerei. Am dat din cap, m-am incaltat si m-am dus sa-mi iau si eu una. Poza e facuta dupa ce am pornit-o, de aia arata aproape 13 grade. La juma’ de ora dupa ce am luat aeroterma, si-a “revenit” si caldura-n calorifere. Sotul inca nu ajunsese acasa dar controllerul trecuse, miraculos, pe “on”.

Civilizatii astia de care scriu tusesc magareste, pe doua voci, de o luna. Acum cateva zile, ea imi spunea ca nu intelege cum de nu le trece raceala asta odata. Sa le explic?

As prefera sa stau in apartamentul meu din Romania, sa castig mai putin, daca e, dar macar sa am caldura-n casa. Sa o dau dracului de treaba si sa schimb ceva cand se strica, nu sa stau sa astept pana imi ia foc casa din cauza ca mi-a explodat fierbatorul de apa in fata. Sa imi spal hainele astfel incat sa nu imi iasa bube pe piele din cauza ca nu au fost clatite cum trebuie de detergent, si nici sa nu puta a transpiratie cand le scot din masina pentru ca, de fapt, nu s-au spalat.

Casa mai mare, televizor, masini? Ma lipsesc. Prefer sa mananc din farfurie, nu de sub unghii.

bun, s-a votat, acum ce? – ganduri care au doar tangential legatura cu votatul

Acum o sugem, товарищи.

Punandu-mi palaria de paranoic (aia din folie de aluminiu ;)) si uitandu-ma la ce se intampla in lume, vad ca indiciile pe care le tot primim de vreo cativa ani incoace incep usor usor sa devina certitudini.

Ursul din Est s-a trezit din hibernare, si-a scuturat blana cu Georgia si Crimeea, s-a intins un pic cu avionul doborat deasupra Ucrainei, iar acum incepe sa se indrepte inspre zone mai imbelsugate, de unde sa-si traga resursele necesare pentru a-si reface rezervele de grasime pierdute in urma somnului lung.

Apoi, in Vest, ceea ce parea a fi idealul cooperarii si a colaborarii Europene incepe sa se destrame. Britanicii care erau tot timpul cu curul in doua luntre au decis sa iasa din Uniune (sobolanii sar primii dintr-o nava care se scufunda), Franta, Olanda, Italia, Germania fierb si dau sa dea si ele pe dinafara de atata populism spumos. In zile de sarbatoare, concerte, Craciun extremistii isi imbraca bombele cele mai bune, pun mainile pe arme si se urca la volanul camioanelor, distrugand iluzia de siguranta care a caracterizat, pana de curand, batrana Europa de Vest.

Europa de Est, o zona care a fost intotdeauna mai cu ciunga-n par, mai saraca, mai des calcata de popoare straine, mai amestecata de valurile istoriei, incepe sa fie din ce in ce mai aproape de taigaua Siberiana.

Noi, urmand imnul cantat de masinaria de propaganda ruseasca, am votat un parlament corupt, pro-rus, sau am ajutat acest vot stand in case si scarpinandu-ne in cur. Discursul sovietic este la fel ca intotdeauna, nesofisticat dar extraordinar de eficient; la fel cum cei mai scarbosi copii strica ceva si nu incearca sa minta ascunzand stricaciunea sau spunand ca nu stiu cum s-a intamplat, ci se duc, inainte ca boacana sa fie descoperita, si-si parasc, fals, fratii, fara ca ei sa fie vinovati. La fel, mesajul e ca niste forte exterioare, eventual oculte (intotdeauna trebuie sa apelezi la orice ar putea mista un popor superstitios), incearca sa slabeasca suveranitatea Romaniei, asa ca votati cu fortele exterioare care incearca sa slabeasca suveranitatea Romaniei. Si prostii cred asta si voteaza sau, la fel de rau, stau in casa.

In Asia Mica si Orientul Mijlociu, musulmanii s-au aliat cu rusii si lucreaza de zor la distrugerea ultimelor junghiuri locale din coastele celor ce vor ca femeile sa umble imbracate in cort. Ca intotdeauna, totul se intampla sub umbrela luptei impotriva terorismului, umbrela lasata deschisa de catre “prietenii” de peste ocean, anul 2016 fiind primul in care rusii au spus ca se alatura acesteia, ca niste vajnici aparatori ai lumii libere ce sunt. DIferenta dintre o revolutie menita sa imbunatateasca traiul oamenilor si terorism este, desigur, infima, asa ca rusii au ales partea sustinuta de Turcia si Iran. Pana la urma, si Nelson Mandela a fost considerat terorist la vremea lui.

Din nou, masinaria de propaganda ruseasca este incredibil de eficienta, si poate fi vazuta in toata splendoarea sa in momentul in care devine evident ca declaratiile nu au nicio treaba cu actiunile. Dar nu conteaza, continuam cu declaratiile, oamenii oricum au memoria colectiva mai scurta decat un bat de curatat in urechi, iar filtul anti-minciuna este usor de dezactivat.

Inamicul declarat este DAESH, dar actiunile sunt de a distruge Rojava, o republica definita prin democratie directa (nu ii spun a..ltfel, ca nu stiu ce prost citeste asta), cu ai sai kurzi care reprezinta (sau reprezentau) o amenintare reala pentru “bunul mers al lucrurilor” din zona. Turcii oricum au fost intotdeauna in conflct cu kurzii, Siria risca sa piarda o bucata buna de teritoriu din Nord (in care sunt unele dintre cele mai fertile bucati de pamant din toata tara) iar restul lumii musulmane vede in democratie, egalitate si in detasamentele kurde formate din femei cel mai mare inamic la adresa statului islamic. Ce-i drept, au dreptate, Kurzii au fost singura forta din zona care chiar a luptat impotriva DAESH-ului, si care a avut success in a-i impinge inapoi in Sud. Asadar, Rojava este acum strivita sub cizma ruso-turco-iraniana, trei tari atat de puternice incat nu poti decat sa te intrebi ce poate justifica un asemenea exces de forta.

Aproape in mod ironic, asta s-a mai intamplat in timpul Revolutiei Spaniole cand Catalonia Revolutionara, o republica a… la fel definita prin democratie directa a fost distrusa tot prin interventie ruseasca (fiind de fapt, unul dintre rarele momente in care s-a vazut ca rusii pot colabora cu success si cu vesticii).

De peste ocean, un Trump aparent tovaras cu Putin tace malc, iar tot batutul cu pumnul in piept despre lupta impotriva terorismului si a DAESH-ului nu mai este, acum, decat un mic susur de greier, lasand tot Orientul Mijlociu sub “protectia” rusilor si a iranienilor. Nu conteaza ca tot rahatul asta este vina lor, ca ei sunt cei care au destabilizat cel mai tare zona in ultimele decenii, acum au alte prioritati; au de construit un zid pentru ca si-au dat seama ca problemele lor sunt, de fapt, cauzate de mexicani.

In Asia, pekinezii care latra tare din Coreea de Nord au inceput sa testeze arme nucleare, iar dictatorul lor a tot schimbat vizite de curtoazie cu taica Putin. China, prieten vechi si rosu al rusilor, de vreo cativa ani incoace cumpara cu disperare aur, argint si proprietati in Europa si America, in timp ce ignora avertismentele NATO si-si creste bazele militare din Marea Chinei. Unde mai pui ca se pare ca le plac si dronele americane, asa ca au decis sa le colectioneze. Mai in Est, Japonia ignora tratatul de dupa al 2-lea Razboi Mondial care practic ii interzicea sa aiba armata si creste bugetul armatei. Nu mai spun de atentatele din zona, care sunt multe si mai sangeroase decat cele din Europa, din simplul motiv ca nici media nu a zis nimic de ele; pana la urma, ce e in afara bulei vestice nu prea conteaza, nu?

Ce vreau sa spun este ca lumea fierbe, polii puterii se schimba si e foarte probabil ca urmasii nostri sa citeasca in cartile de istorie despre 2016 drept anul in care a inceput razboiul. Ce e interesant de acum incolo e sa vedem unde se vor opri polii puterii si cum va arata lumea dupa ce se linistete in urma rahatului astuia. Bine, cine apuca.

As conduce 4 ore pentru a vota

De dragul transparentei si in spiritul sarcasmului, sunt unul dintr-aia din Diaspora si am auzit ca as fi prieten cu un evreu. Sau sunt platit de el, nu sunt sigur. Ce e clar e ca sunt unul dintr-aia care cica lucreaza cu sistemul. Care anume, nu stiu, dar nu pot presupune decat ca e vorba de sistemul de calcul, pentru ca oricare alt sistem tinde sa-mi provoace greata.

Lasand gluma la o parte, daca as avea masina, as conduce 4 ore de unde sunt acum, doua dus si doua intors, pentru a sta la coada si vota. Nu am, asa ca ma gandesc serios sa iau trenul pana la cea mai apropiata sectie de mine. Sigur, as fi putut vota mai simplu, prin corespondenta dar, din pacate, informatia despre celelalte acte in afara de certificatul de rezidenta fiscala pe care le puteam prezenta a aparut fix la spartul targului, cand era prea tarziu sa ma inscriu. Sunt scuze, da, si probabil fix asta spune orice alt roman in ziua votului: sectia e la 20 de minute dus-intors de mine, dar nu am apucat pentru ca a batut vantul prea tare si mi-a mutat extorsiunea degajamentului in partea cealalta, asa ca am tras plapuma mai iaca-na pe mine. Din punctul asta de vedere, nu sunt cu nimic mai bun decat toti cei care vor sta acasa, din comoditate, duminica asta. Sau poate or avea planuri mai importante, cum ar fi sa se dea cu schiurile.

Daca citesti asta as vrea, totusi, sa mergi la vot. Daca esti prea comod, inteleg, asta e, nu o sa te scoata nimeni din casa nici cu macaraua dar, daca te numeri printre cei care nu voteaza pentru ca sunt de parere ca nu au cu cine, as vrea sa te duci. Apoi, cand te duci la vot, sa nu il anulezi. Pune stampila pe orice in afara de partidele care au format majoritatea ce a luat deciziile care te-au dezamagit in ultimii 4 ani. De ce?

Cum adica de ce? E simplu, pentru ca toti cei care te-au furat si pe care i-ai urat in ultimii 4 ani fix asta vor, sa nu mergi la vot. Pardon, in ultimii 26 de ani. Serios acum, crezi ca ii doare in cur cate voturi anulate vor fi sau cati oameni nu s-au prezentat pentru ca asa cred ei ca se protesteaza? Ba, din contra, chiar asta isi doresc; sa te simti lipsit de putere si sa stai acasa sau sa te duci dar sa iti anulezi votul.

Daca as fi in locul lor, as fi fericit daca tu ai sta acasa. Ba nu, as fi in extaz. As scoate whisky-ul ala bun si as savura un pahar in momentul in care vor fi anuntate rezultatele. M-as da pe net si as rade de comentariile indignatilor. Unora, le-as da si like. As invita colegii de partid la mine acasa, as face o hora in sufragerie, as rade si as petrece doua saptamani. Dupa care as rade si petrece inca patru ani.

Asa ca, daca tu stai acasa sau daca iti anulezi votul, ei au castigat; au o masa de oameni care ii voteaza, cu religiozitate, alegeri dupa alegeri. Electoratul lor este, cu mici abateri, acelasi. Procentele sunt, cu mici abateri, cam aceleasi. Problema esti tu si toti cei ca tine. Cei care ati putea sa ii dati la o parte, dar care credeti ca nu contati. Cei care credeti ca sunt toti hoti. Ca sunt toti facuti din acelasi aluat expirat.

Anul asta m-am uitat din afara si am vazut ca nu e chiar asa. Anul asta am vazut o Romanie in care imi doresc sa ma intorc. Am vazut o Romanie care a crescut intr-un an, asa, ca Fat Frumos, mai mult decat in ceilalti patru dinainte. Am vazut un guvern capabil, un guvern care lucreaza pentru tara, nu pentru propriul buzunar. Am vazut ca pot sa imi platesc taxele fara sa fiu in tara si sa ma duc la ore fixe la Taxe si Impozite, ca din ce in ce mai multi corupti sunt pusi la zid, ca salariile bugetarilor pot fi indexate in mod corect si sustenabil, pentru toata lumea, ca putem moderniza institutiile statului si fara Ghita si firmele lui, ca avem oameni care ne pot reprezenta si cu care liderii europeni pot discuta de la egal la egal, fara sa simta ca stau la masa cu clownii unui circ ambulant. Da, liderii europeni sunt importanti si ii vrem aproape de noi. Nu de alta, dar fara ei s-ar putea sa folosim alt alfabet in cativa ani.

O sa spui ca sunt orb si nu vad mocirla pentru ca nu stau cu cizmele in ea. Ca ignor satele in care se moare de foame si ca, din Diaspora, totul pare roz si frumos si ca nu inteleg. Ca nu pot sa inteleg. Sper sa nu te superi (tu, cititor imaginar), dar cred ca astea sunt povestile unor oameni care nu se uita decat la covrigii din cozile cainilor gentilomi cu baston si joben. Nu am vazut cozile purtatoare de covrigi, nu am vazut nici gentilomi. Ce am vazut, in schimb, este ca noi, in general, nu apreciem cu adevarat locul in care ne-am nascut, crescut si care, fie ca ne convine sau nu, ne-a format. In mare parte, suntem asa cum suntem din cauza mediului. Cu bune si cu rele.

Nu m-am tampit, stiu ca multe nu merg. Avem infrastructura varza, avem orase triste si prafuite, sate in care oamenii traiesc fara ca nevoile lor de baza sa fie indeplinite, inca avem accese de birocratie mostenita de la tovarasii care ne trimit, cu dedicatie, Crivatul (mult mai putina in ultima vreme, ce-i drept). Cu toate aste, asa cum spuneam mai sus, am avut un an in care lucrurile au inceput sa se schimbe si imi doresc ca tara asta sa isi pastreze directia. Nu se vor schimba toate peste noapte. Nu se vor schimba nici peste 5 ani. Dar se vor schimba, si an de an am putea fi o idee mai fericiti si multumiti de tara asta in care ne ducem zilele.

M-am uitat la emisiunea de pe Antena3 cu Gadea si Ciolos. Nu pot spune decat ca paralela facuta de Ciolos intre Antena 3 si Radio Yerevan este extraordinar de potrivita, iar asta pentru ca glumele cu Yerevan isi au originea in URSS, de unde pare sa isi aiba originea si atitudinea celor ce lucreaza in groapa aia de gunoi mediatic. De altfel, mi-am adus aminte de ce am renuntat acum mai bine de 10 ani la a ma uita la televizor. Singurul castig pe care l-am avut dupa ce m-am uitat la emisiunea asta este ca mi s-a confirmat ca volumul de cacat mancat de prezentatori a crescut exponential fata de cand eram abonat la emisiunile autohtone.

Nu vreau sa mai vorbesc despre media. Nu merita. Merita, in schimb sa revin la vot.

Iesi din casa, da cu stampila, nu anula votul. Contezi, chiar daca ei vor ca tu sa crezi ca nu e asa. Contezi mai mult decat iti imaginezi.

La mulți ani, bă

Inainte, in timpul si dupa ziua Romaniei, mi-am pus viata in cutii. Am ramas cu echivalentul a doua valize generoase, care trebuie sa ma tina inca vreo trei luni, asa. Dupa lunile astea ma voi intoarce printre prieteni, printre oamenii care vorbesc si care simt la fel ca mine.

Mi-a fost, la un moment dat, rusine cu faptul ca sunt roman. Scriam Romania cu doi de “r”. Credeam ca umblu cu ciunga in par si ca toti strainii ma arata cu degetul pe strada. Credeam ca suntem, intr-adevar, inapoiati.

A trebuit sa stau un an printre altii pentru a intelege ca nu suntem asa. Avem defecte, clar, dar avem si calitati. Calitati garla si dintr-alea bune de tot, gen onestitate, caldura, calitate umana. Suntem pasnici, intelegatori, suntem oameni si interactionam cu oamenii pentru ca ne plac de ei, nu pentru ca avem neaparat ceva de profitat de pe urma lor. Putem bea o noapte intreaga fara sa fim alcoolici, si putem sa fim suparati pe viata si fara a fi deprimati.

O sa spuneti ca sunt nebun. Ca sunt orb si ca ignor ce se intampla in tara. Ca nu ii vad pe Ponta, Dragnea, Firea si pe restul pionilor, nebunilor si cailor din armata de hoti care parca vor sa ne impinga de pe marginea prapastiei. Ii vad. Ii vad prea bine si ma doare. Dar ii vad si pe cei de pe partea celalta a baricadei si stiu ca putem repara totul. Trebuie doar sa intelegem ca meritam o tara curata, fara rebuturi la conducere, si ca trebuie sa ne implicam pe cat posibil in a ne asigura ca se intampla asta. Cel mai simplu e un vot. Cel mai complicat e sa fim noi acolo, unde ii putem reprezenta pe cei ca noi.

A durat un an sa inteleg asta. Mi-as dori ca toti cei care sunt dezamagiti de tara asta sa plece macar un an si sa stea printre altii, dar sa nu se coaguleze in comunitati de romani. Nu, sa traiasaca ca cei pe care ii admira, sa vorbeasca cu ei, sa incerce sa ii inteleaga.

Toata lumea e diferita, asa ca unii vor fi mai fericiti acolo. Sa ramana, cred ca cel mai important in viata e sa fii fericit. Dar garantez ca cei cativa care se vor intoarce vor fi mai linistiti, mai siguri pe ei, mai impacati cu originile lor.

Nu e vorba de nationalism aici. Nu. E vorba de a fi impacat cu cine si ce esti. Eu sunt botosanean, roman, balcanic si european. Mi-as dori ca cei din jurul meu sa fie si ei impacati cu ceea ce sunt si sa se concentreze pe ce e important. Mi-as dori sa construim.