Author Archives: rasebo

La cumparaturi in vremea hole… coronavirusului

Am fost ieri sa cumpar nisip pentru pisici pentru ca se terminase de ceva vreme si deja vedeam matele cum se strambau cand ieseau din litiera cam ca mine atunci cand ies dintr-o buda de benzinarie jegoasa si ma gandesc ca data viitoare poate ar fi mai potrivit si mai igienic sa ma pis, pur si simplu, la vreun colt. Asa ca am luat masuri si m-am dus dis de dimineata pana la Cora, inainte sa merg la munca, cand, speram eu, magazinul ar fi fost inca gol (nu era).

Am ajuns la casa de marcat cu un cos in care aveam 6 saci d-aia de 9 kile fiecare, 5 deodorante (it’s complicated, mi se trage din copilarie, nu intrebati), 4 role de saci de gunoi, 3 sapunuri si doua kile de pulpa de porc (acum ca citesc asta, ma sperie, nu mi-am dat seama ca OCD-ul kicked in si le-am si luat pe toate in ordine). M-am uitat in jur si am vazut o mare de oameni cu masti pe figura si manusi in maini care se uitau la mine cu sprancenele ridicate asa ca-n desene animate, pana dupa linia parului, de parca nu intelegeau cum pot sa fiu atat de prost incat sa ma pregatesc pentru sfarsitul lumii cu nisip de matze, saci de gunoi si deodorant.

Ce-i drept, eram total anti-curent. M-am uitat pe rafturi cand ma plimbam prin magazin si in zonele de faina, zahar si conserve, desi inca mai erau produse pe rafturi, erau si paleti intre rafturi, unii pe jumatate goi, semn ca angajatii tocmai facusera o completare cu marfa proaspata.

In zona de ulei nu erau nici paleti si nici ulei. Doar ala de floarea soarelui, sa fim intelesi, ca toate celelalte erau din plin. Deci, cine vrea sa se pregateasca de armageddon a pierdut trenul, asta e, trebuie sa o arda in figuri cu oloi de masline.

Pe la carne liniste si pace, adica nicio urma de nimic pre-ambalat in caserola, in schimb in zona de “vrac” nu erau probleme. Am luat doua kile de pulpa, planuiesc un curry mai incolo, cand o sa fie panica mai mare si stiu ca o sa saliveze vecinul ala care nu si-a luat decat orez simplu si care o sa se prinda abia mult prea tarziu ca e de cacat sa il mananci fara sos.

Am fost si pe la cosmetice, peste tot parea in regula pana am ajuns in zona produselor dezinfectante, unde era un raft intreg, pe 4-5 niveluri, dedicat spirtului. Raftul in curs accelerat de golire, doi baieti foarte bine facuti incarcau ultimele doua baxuri intr-un carucior deja agomerat de malai, orez si ulei (au prins ulei, norocosii!). Am gasit si eu doua sticle de spirt cazute pe jos la vreo doi metri de ei, probabil nu avusesera loc in vreun alt carucior supraaglomerat, asa ca le-am luam si le-am pus repede la mine-n cos. Nu suficient de repede, m-au vazut baietii aia, au marait un pic dar m-am facut repede nevazut, asa ca am scapat basma curata.

Pe la sapunuri nu erau probleme de stoc in afara de raftul cu Protex. Acolo nu mai era nimic-nimic. Tocmai trecea o babuta pe acolo care ofta catre o nepoata, ceva: “oooof, nu mai e sapun dintr-ala bun, asta e, nu mai luam nimic”. Nepota-sa a apucat sa zica ceva de genul “da’ sa luam atunci…” dar baba era deja plecata pusca inspre raftul cu spirt, asa ca a lasat-o balta. Apropo de lasat, am lasat aici o sticla de spirt; m-am gandit un pic si deja mi se pareau prea multe doua. Am luat 3 sapunuri Palmolive, nu de alta, dar ma simteam prost sa plec de-acolo cu mana goala.

La deodorante m-a batut un gand sa ma intorc dupa sticla de spirt lasata la sapun, dar trebuia sa trec pe langa baietii de mai devreme, asa ca am zis ca nu-i bai, m-oi descurca eu cu una singura.

Revenind la casa, dupa ce ma uit in jur si-mi dau seama cat de inadecvat sunt, ma uit din nou in cos si vad sticla de spirt care ramasese acolo. Imi aduc aminte ca ultima data cand am vrut sa folosesc spirt a fost cand m-am mutat in apartament si am vrut sa curat niste vopsea de pe geamuri dar m-am prins ca o lama e mai buna decat licoarea magica, asa ca am pus sticla neinceputa in acelasi sertar in care sta, cred, de vreo 9 ani. Sper sa nu se fi evaporat de tot, poate mai scot niste bani din ea pe OLX, o vand pe post de Mona XO, pentru cunoscatori.

Asa ca ratiunea a invins, am luat sticla de spirt din cos si am pus-o, pe ascuns, cu maxim de jena, pe raftul cu guma de mestecat de la casa. Am luat si o cutie de Orbit, nu aveam neaparat nevoie dar chiar nu voiam sa se prinda cineva ca am facut ce am facut si voiam sa explic cumva miscarea mainii spre raft. E ok, pun pariu ca m-a filat ala din spatele meu si ca a luat-o el, cu manuta lui protejata de o manusa chirurgicala cu care se scarpina compulsiv la nas, pe sub masca, din 2 in 2 minute. Si pot pune la fel pariu ca s-a gandit ca eu sunt motivul pentru care rasa umana nu va reusi sa supravietuiasca unui scenariu apocaliptic nuclear. D-aia rezista gandacii, ca aia isi fac stocuri, taticule, de spirt, de faina, zahar si ulei, nu de nisip de pisici si deodorant, ca toti fraierii.

Mugetare

De fiecare data cand imi este greu sau, din contra, cand imi este neasteptat de bine, imi readuc aminte singurul lucru care, pana acum, mi-a fost ancora si adapost.

Singurul lucru… singurul lucru sigur in lumea asta este ca timpul trece.

Pentru mine, pentru voi, pentru cei care conteaza si pentru cei care nu mai conteaza, pentru importanti, pentru plebe, pentru cei care cred ca-s mai buni, pentru cei care cred ca-s prosti.

Pentru toti, singurul lucru sigur in lumea asta este ca timpul trece.

D-ale blocului

Din seria d-ale blocului, avem un vecin nou deasupra noastra. Pana acum stiu ca are un metru jumate inaltime, vreo 20-30 de kile si e de meserie inundac, urlator la copil si, mai nou, batator in calorifere. Vorbeste moale si timid cand il saluti in fata blocului, dar se trezeste timbrul de mascul feroce-n el cand greseste fi-sa bastonasele si cerculetele.
 
M-as arunca pana la a zice ca e mai naspa decat ala de dinainte, care se ocupa doar cu alcoolismul si urlatul la nevasta si care avea un hobby aparte, anume dormitul in parcul din fata blocului. P-ala-l mai toleram, ca asa-i la bloc, cand traiesti mai faci si zgomot, mai latra un caine, mai tropaie pisica, asta e. Treaba cu batutul in teava, totusi, mi se pare de un badaranism atat de josnic incat naste in mine o ura viscerala, de-mi vine sa-i fac o vizita d-aia ca intre vecini, dar nu pentru a-i cere o cana de zahar, ci pentru a-l da cu dintii de caloriferul ala in care ii place sa bata pana se face robinet. Fata lui, nu caloriferul.
 
Sau oare o fi mai bine sa pun un anunt pasiv-agresiv la intrarea-n bloc (pe hartie A4 si scris cu pixul, cum a explicat acum ceva vreme Rosca ca se face corect) ca cine mai bate-n calorifere ma-sa-i cheala?
 
Nu de alta, dar anunt cu “nu mai folositi ghena dupa ora 10 seara ca nu pot sa dorm” avem deja, iar la barfa blocului am aflat ca avem si unu’ pe care-l deranjeaza femeia de serviciu, care cica face curatenie prea de dimineata si il trezeste. “Prea de dimineata” fiind cand plec eu ca ultima putoare spre munca, adica pe la 9 si ceva.
 
Las aici si poza asta cu un anunt corectat de cineva vadit ingrijorat de activitatea serviciilor termice britanice.

Nimic nu se compara cu depresia

Sinead O’Connor s-a convertit la Islam, din aceleasi motive pentru care majoritatea vesticilor care se convertesc fac asta. E un om… macinat, care a suferit si care sufera extraordinar de mult si care nu a reusit sa gaseasca suportul de care a avut nevoie in cultura vestica. Si nu, nu e cu mult mai “defecta” decat suntem noi, toti ceilalti. Depresia este una dintre bolile cele mai raspandite in societatea moderna si, cu cat te duci mai mult in “vest”, cu atat oamenii sunt mai straini unii de altii, mai preocupati de sine si mai singuri.

Religia este un instrument care are puterea de a aduna oamenii, de a-i normaliza prin intermediul regulilor si ritualurilor comune care trebuiesc respectate si la care trebuie sa participe toata lumea. Islamul in sine nu e malefic, asa cum nici crestinismul nu e. Dar cum drumul spre iad e presarat cu intentii bune, asta nu a oprit cruciadele, si asta nu opreste razboaiele, atentatele si crimele comise in numele religiei.

Bine, Islamul nu e Islamism. Islamismul este extremist, restrictiv, ermetic si intolerant. Nu exista cale de mijloc, nu vrea sa se adapteze locurilor in care ajunge, vrea ca locurile respective sa se schimbe dupa sistemul sau de valori si dupa legile sale. Legi care-s cam invechite, cum sunt si cele ale crestinismului, de altfel, cu doua diferente majore, anume ca crestinismul a trecut de perioada extremista (in mare parte, mai au unii tendinte de pus pumnul in gura) si ca sistemul legal in lumea moderna este deconectat de religios. Dar as putea spune ca pasul de la unul la altul este mic, mai ales cand nu esti nascut in acea religie si vrei sa apartii cat mai mult si cat mai repede.

Partea trista nu e neaparat convertirea. Partea trista este ca, in ciuda tuturor neajunsurilor, Islamul ofera ceva ce societatea vestica nu mai poate oferi: suport. Acolo nu te uita nimeni, acolo tot timpul e cineva care se intreaba cum de nu ai mai venit la rugaciune, acolo nu esti lasat singur cu demonii tai. Acolo esti acceptat asa cum esti (cat timp le respecti regulile), oricat de rupt ti-ar fi sufletul, si acolo este nevoie de tine. Este nevoie de tine… Este nevoie de tine… Este nevoie de tine… Este nevoie de tine…

Depresia se trateaza cu oameni. De asta s-a convertit Sinead O’Connor.