Daca ii intrebi, sunt cei mai tari din lume, cei mai bogati, cei mai urbanizati, cei cu puterea de cumparare cea mai mare. Ei sunt mai cu mot in frunte si se descurca mai bine de unii singuri, asa ca da-i dracului de Europeni, cu Uniunea lor cu tot. Sunt peste lumea intai, toti ceilalti sunt de cacat. Si mai fac si glume bune.

Avand asta in minte, isi cumpara o casa pe 4 nivele (demisol, parter, etaj 1, mansarda) intr-o zona de super fite, intr-un oras nu tocmai ieftin. Isi cumpara fiecare cate o masina faina, el cu felina pe capota, ea cu multe cerculete si 4×4. Isi cumpara cea mai mare plasma pe care am vazut-o in viata mea, cat un perete intreg (nu exagerez). Nu conteaza ca stau la 2 metri de ea, ca deh, asa sunt livingurile pe aici.

Cu toate astea, cultura locala le spune ca, in acelasi timp, trebuie sa fie “chibzuiti”.

Asa ca inchiriaza mansarda pentru a-si suplimenta veniturile. Fierbatorul de apa care face zgomote dubioase nu e inlocuit, e scos din priza dupa ce e folosit. Masina de spalat trebuie sa spele doar la 40 de grade, programul de juma’ de ora (nu conteaza ca nici nu spala nici nu clateste pe programul ala), ca la 60 de grade si doua ore consuma prea mult curent si apa. Termostatul in casa e setat pe 18 grade, iar caldura merge doar de 3 ori pe zi, cate o ora de fiecare data. Cand gatesc, nu deschid geamul pentru ca iese caldura (nu, nu au auzit de hote) si nici nu inchid usa de la bucatarie, asa ca pute a ceapa prajita de la demisol la mansarda.

Si, pentru ca nimic nu e perfect, uneori incalzirea “se strica”. Curios este ca, de fiecare data, fix romanul si italianul care inchiriaza cele doua camere de la mansarda sunt primii care se prind ca in casa e frig de-ti ingheata cacatu-n mate. Dupa care incalzirea “isi revine”. Miraculos.

Astazi dimineata erau 16 grade in camera, iar in seara asta, cand am ajuns acasa, erau un pic sub 12. M-am dus la proprietara, am intrebat-o daca nu i se pare ca e un pic cam rece, la care ea mi-a pus placa cu “asa e programat, eu nu ma pricep, stie sotul, da’ el nu e acasa”. Ma uit la controller, era pe off, asa ca m-am dus la colegul de mansarda sa il intreb daca nu-l deranjeaza chestia asta. Mi-a zis ca da, dupa care mi-a aratat, discret, aeroterma din coltul camerei. Am dat din cap, m-am incaltat si m-am dus sa-mi iau si eu una. Poza e facuta dupa ce am pornit-o, de aia arata aproape 13 grade. La juma’ de ora dupa ce am luat aeroterma, si-a “revenit” si caldura-n calorifere. Sotul inca nu ajunsese acasa dar controllerul trecuse, miraculos, pe “on”.

Civilizatii astia de care scriu tusesc magareste, pe doua voci, de o luna. Acum cateva zile, ea imi spunea ca nu intelege cum de nu le trece raceala asta odata. Sa le explic?

As prefera sa stau in apartamentul meu din Romania, sa castig mai putin, daca e, dar macar sa am caldura-n casa. Sa o dau dracului de treaba si sa schimb ceva cand se strica, nu sa stau sa astept pana imi ia foc casa din cauza ca mi-a explodat fierbatorul de apa in fata. Sa imi spal hainele astfel incat sa nu imi iasa bube pe piele din cauza ca nu au fost clatite cum trebuie de detergent, si nici sa nu puta a transpiratie cand le scot din masina pentru ca, de fapt, nu s-au spalat.

Casa mai mare, televizor, masini? Ma lipsesc. Prefer sa mananc din farfurie, nu de sub unghii.