Sunteţi trişti. Taxime-trişti.

Unul dintre voi mi-a cerut 50 de lei din faţă de la Bellagio până la Plaza România.

Altul, mi-a spus că “pornesc taxatorul, dar tot te costă 25”.

Alţi doi flămânzi urlau după mine cu “doar 30 de lei până-n Dr. Taberei”.

Cel care totuşi m-a luat pe la orele 3 ale nopţii fără să pună nicio condiţie de genul, s-a supărat pe mine când, după ce m-a ocolt puţintel, a primit 15 lei pe o cursă de 14. Că cică el lucrează de Revelion şi primeşte doar cât scrie pe aparat?! “Eram sigur că eşti dintr-ăsta”. Ha!

Prietene de la Taxi Cobălcescu, indicativ 1118 (regret că nu-ţi mai ţin minte şi numărul de înmatriculare). Hai sictir. Ai în vine unele dintre cele mai putrede soiuri de sânge din România.  Eşti penibil. Eşti jegos. Eşti chiar de căcat, aş putea zice. Ştiu prea bine cât valorează învârtitul tău de volan preţ de 20 de minute. Ştiu cât spune aparatul, nu cât ai tu pretenţia să primeşti.

Dragi prieteni taxime-trişti care se aşteaptă la mai mult decât zice aparatul. Să fac ceva în revelionul vostru. Mă bucur că vi-l pierdeţi stând ca nişte prostituate în faţa cluburilor, în maşini, negociind preţuri fantasmagorice pentru simplul act de a ţine un covrig în mână. Chiar mă bucur. Apropo de asta, sunteţi mai josnici decât fetele care stăteau pe Magheru acum câţiva ani şi cereau 5 lei muia. Heh, vorba aia, măcar de-aţi oferi un happy-end la sfârşitul cursei. Dar nici măcar de asta nu sunteţi în stare.

Dragă prietene taxime-trist de la Cobălcescu, indicativ 1118. Arbeit macht frei! Primeşti cât meriţi, nu cât pretinzi. Haide, staţi-ar în gât revelionul. La mulţi ani!

Ah, uitasem. Ăia erau ultimii mei 15 lei. Boule.