De la a lua atitudine, a te revolta şi a-ţi cere drepturile atunci când ceva nu e în ordine până la mentalitatea de om nebun a celor care tac şi fac este un pas mic. Ingredientele sunt aceleaşi, doar domeniul de aplicabilitate este puţin diferit.

Acum 2 ani, prin preajma Revelionului, la ultimul etaj al unui bloc din Piatra Neamţ, discutam cu doi amici despre triciclete (deh, cică oameni adulţi), motoare de 50 cmc, sisteme de înclinare a roţilor, suspensii, tot soiul de nebunii de genul. La un moment dat, după după cqteva mici războaie de idei, planuri si proiecte purtate între mine şi unul dintre cei doi, al treilea ne opreste şi spune: “bine, dar să vă văd că închiriaţi un garaj şi vă construiţi măcar un prototip. Toate planurile astea sunt inutile dacă nu faceţi şi ceva”. Şi are dreptate.

Dacă e să ne uităm la toţi cei care au schimbat lumea, reţeta este identică: just do it! Fă acel prim pas, cel mai greu de altfel, şi aruncă-te cu capul înainte spre posibilitatea de a rata (e o metaforă, ceva calcule înainte de aşa ceva trebuie să-ţi faci). Ce se poate întâmpla rău? Pierzi bani? Timp? Ce altceva? Doar atât?! Orice ar fi, orice s-ar întâmpla într-un final cu ideea aceea, după acel prim, greu, pas în mod sigur câştigi ceva. În cel mai rău caz, câştigi poveşti de spus nepoţilor şi experienţă pentru următorul proiect. În cel mai bun caz, câştigi încrederea şi simpatia altor oameni asemenea ţie şi reuşeşti să schimbi lumea, oricât de mică ar fi schimbarea asta în capul tău. Realitatea este că, oricât de mic şi insignifiant te-ai simţi printre miliardele de oameni care împânzesc planeta asta, ai potenţialul de a fi imens. Trebuie doar să încerci cu adevărat, să vrei să treci dintr-o stare statică într-una dinamică, activă. Trebuie să vrei mai mult, mai bine, mai frumos, şi trebuie să fii suficient de puternic pentru a putea ţine-n cârcă, precum un Atlas al vremurilor moderne, eticheta de “nebun”.

În memoria lui Steve Jobs.