Monthly Archives: September 2011

Priveşte cerul! #2

Citisem la un moment dat pe undeva cum că, pentru new-yorkezi, din cauza canionului artificial format de clădirile extrem de înalte, lipsa luminii naturale este o adevărată problemă. Acolo, cu cât locuieşti sau lucrezi mai sus, cu atât e mai bine (iar dacă ai un birou cu geam, deja te poţi considera împlinit). Nu contează numărul de scări pe care trebuie să-l înfrunţi în cazul în care se strică liftul, că vara te coci ca o bucată de muşchiuleţ de vită la cuptor, nu contează că la ultimul etaj sunt probleme cu apa infiltrată, sau că, cu cât urci mai sus, cu atât apa caldă ajunge mai târziu şi cu presiune mai mică. Singurul lucru care contează cu adevărat este cantitatea de lumină naturală care-ţi intră pe geam.

Avem şi noi câteva rahaturi dintr-astea seci, dreptunghiulare, fără sens, din sticlă şi oţel. Clădiri de birouri, adică. Nu suficient de multe încât să suferim ca new-yorkezii, deşi sunt unii care lucrează din greu pentru a rezolva şi chestia asta. Cerul nostru este încă aproape, atât de aproape încât mai că-l putem cuprinde cu braţele, aşa că, zic eu, e bine să-l privim cât încă mai avem ce privi.

Priveşte cerul #1

_DSC2304

_DSC2308

Bine, să fim corecţi, oamenii din pozele de mai sus nu se uitau la cer, ci la sticla de pe tavanul pasajului Vilacrosse.

Alfabet, analfabet, alfa-niet

Pentru TSK, cel care a venit cu ideea, proiectul ăsta ar trebui să fie o încercare de a vedea lumea prin ochii unui analfabet. Lumea unuia pe lângă care trec toate ofertele verii cu produsul minune 13-în-1 şi-un sugiuc gratis, în care afişele lipite pe stâlpi sunt doar nişte pătrăţele colorate ciudat, în care comanda la restaurant nu se face după meniu, iar plata consumaţiei se face sperând că chelnerul nu te trage în piept când citeşte totalul de pe chitanţă.

Pentru mine, deşi sună pretenţios, proiectul are rol terapeutic. Este un refugiu digital din calea reclamelor de pe stâlpi, firmelor agresive cu neoane şi litere fosforescente, din faţa super-ofertelor, a pliantelor, a reducerilor şi a preţurilor afişate cu caractere de-o şchioapă pe sticla vitrinelor mici şi hidoase, vitrine care parcă încearcă să te apuce cu gheare formate din mai-sus-menţionatele cifre şi litere, să te tragă înăuntru şi să-ţi golească, dacă se poate, atât portofelul cât şi contul bancar.

“Fericiţi cei săraci cu duhul” scria un anume Matei acum multe sute de ani, nu?

În orice caz, ideea nu este originală. Deşi scopul este oarecum diferit, ne-am inspirat din ceea ce a făcut Matt Siber într-al său Untitled Project.

_DSC2170

_DSC2176

_DSC2178

_DSC2179