Vidraru

1313252430102

Dacă mergi cu cortul pe lângă Vidraru, roagă-te să nu nimeresti pe malul cu petrecăreţi ascultători de terciuri aproape muzicale. Nu că pe partea cealaltă o fi loc de găsit pacea interioară, dar, decât cu boxa-n cap, mai bine cu ceva la 2 km depărtare care poate fi categorisit drept zgomot de fond.

Dacă mergi cu cortul pe lângă Vidraru, e bine ca necunoscuţii cu care împarţi locul de camping să nu-ţi strecoare în suflet sentimentul cum că e bine să-ţi ţii lucrurile sub lacăt. De asemenea, e bine să fie un echilibru sănătos între libertatea lor şi libertatea ta, mai ales în ceea ce priveşte poluarea fonică.

Dacă mergi cu cortul oriunde, nu doar pe lângă Vidraru, e bine să o faci cu oameni alături de care să râzi şi din ochi.

Dacă mergi cu cortul pe lângă Vidraru, poţi face focul. Nu e rezervaţie, nu e nimic ocrotit (nici măcar PET-urile de carbogazoase aruncate prin pădure de către colegii noştri de specie ceva mai puţin înzestraţi la mansardă), deci micul poate sfârăi în linistea lui, cârnăciorul se poate încolăci în voie pe sârma de fontă, iar pulpiţele de pui nu vor avea de ales şi se vor rumeni după pohta celui ce-a pohtit. Colesterol să fie.

Dacă mergi cu cortul, este bine să fii în stare să foloseşti şi altceva în afară de o toaletă modernă, chiar decadentă după cum ar spune unii care se bucură de un trai mai simplu. Să poţi folosi adăpostul unui tufiş sau a unui trunchi de copac – naturel, adicătelea. Uşor în teorie, greu în practică – mie naturel îmi e să ridic colacul înainte de nr1 şi să apăs pe buton după împlinirea faptului ruşinos. La fel, e bine să-ţi laşi acasă mucoasa nazală, pentru că mirosul incredibil de frumos de lemn ars care ţi se impregnează în haine, păr şi piele va fi înlocuit în scurt timp de cel al transpiraţiei. Sau te poţi spăla, dar noroc cu apa rece de fântână sau izvor.

Data viitoare când am să merg cu cortul (pentru că, deşi mă plâng ca un orăşean delicat ca o floricică, până la urmă o să reuşesc să fac şi nr2 aşa cum făceau şi strămoşii mei), am să-mi cumpăr naibii izopren. Spatele doare chiar şi la ăia 20 şi ceva de ani ai mei.

Voie bună, vreme bună, vecini buni.

2 thoughts on “Vidraru

  1. Ioana

    O revenire in forta a elanului creator si muzei interioare… Tare fain mai scrii mai omule, orasanule, cortuarule… Tre’ sa mergem la des cu cortul ca sa stimulam energiile si sinergiile scriitoricesti :P

    Reply
    1. rasebo Post author

      Săru-mâna pentru aprecieri! Chiar că tre’ să mergem mai des; păcat că ne-am trezit abia la sfârşitul verii. :)

      Reply

Leave a Reply to rasebo Cancel reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *