Este o lampă desenată prin 1958 de către un designer danez, Poul Henningsen. E construită din mai multe discuri care reflectă lumina (cel mult o dată!) în aşa manieră încât, din orice unghi ar fi privită, nu se poate vedea lumina directă a becului. Lampa este făcută pentru a fi instalată deasupra unei mese, lucrurile de pe aceasta fiind luminate mai puternic decât restul camerei. Tot mulţumită discurilor şi a curburii acestora, tranziţia dintre diferitele intensităţi ale luminii nu se face brusc, ci treptat.

Sigur, nu am tâmpit să arunc o căruţă de bani pe ea, dar asta nu înseamnă că nu vreau.

Apropo de căruţa de bani pe care o cer cei din link-ul de mai sus pe ea, tatăl meu a fost odată într-o situaţie delicată, când a trebuit să împartă bancheta din spate a unui Clio cu doi tipi ceva mai corpolenţi. După ce s-au îngrămădit cu greu în maşină, unul dintre cei doi tipi i-a zis că nu e vina lor, ei nu-s mari, maşina e prea mică.

Aşa că e o chestie de perspectivă. Lampa nu e scumpă, eu câştig prea puţin pentru a mi-o permite.