De ce nu pot sta cu picioarele pe colţul mesei?

Pentru că nu ai voie. Pentru că nu e frumos.

De ce? Pentru că.

Mult am câştiga dacă am avea curajul să punem la îndoială “pentru că”-urile înţelenite-n capul nostru de către părinţi, învăţătoare, profesori, colegi. Modele inutile, limitări stupide impuse de limitaţi plicticoşi. Limitaţi limitaţi de către limitaţii dinaintea lor.

Copii mei vor pune întrebări şi vor primi răspuns de fiecare dată. Nu se vor opri niciodată în peretele “pentru că aşa spun eu”-ului sau “pentru că aşa e bine”-ului. Cel mult în “nu ştiu”. Decât inchizitor, mai bine neştiutor.

Sau poate am să devin tocmai ceea ce dispreţuiesc. Nu ar fi prima oară.