Monthly Archives: February 2011

Scurt, patetic

Niciodată nu am fost în stare să pun un preţ pe munca mea. Din cauza asta, lumea are impresia că, dacă nu cer, înseamnă că nu vreau sau că nu am nevoie. Că lucrez pe promisiuni şi relaţii. Pe lasă că te ajut şi eu odată. Niciodată. Că se poate. Şi se poate.

E o tâmpenie, de fapt. E ca blocajul pe care-l are un timid atunci când trebuie să vorbească în public. Un “vai, mersi mult, nu trebuie să-ţi dau nimic, nu?” nu ar merita ca răspuns decât “nu, e absolut ok, muncesc pe gratis, mori în chinuri”, numai că vorbele parcă mi se îneacă după “nu, e absolut ok”, iar în loc de privirea nervoasă apare pe faţă un zâmbet tâmp, de idiot autentic. E ok, la revedere, arbeit ist frei. Nu macht frei, că doar la nemţi se întâmplă asta.

Dacă mi-aş deschide o afacere, aş rata catastrofic. Ştiu că sunt puţini cei care reuşesc din prima, dar eu aş da-o probabil în bară indiferent de oricâte ori aş încerca.

Sunt ca omuleţul ăla cu “telecomande”. Nu ştiu eu dintr-astea. Două!

Edit: Mi-am călcat pe inimă şi mi-am cerut “dreptul”. L-am primit, nicio problemă, numai că m-am simţit ca o bucată de noroi, lipicios, moale, jegos, scârbos. E nasol sentimentul. Nasol de tot.

Twitter Weekly for 2011-02-20

Powered by Twitter Tools

Miva Foto – praf şi ţăndări

Miva e un laborator foto din Bucureşti, de pe lângă Piaţa Lahovari, destul de apreciat pe dulcile noastre plaiuri mioritice. La Miva-Foto (sau photo, dracu să-i ia) mi-am developat până acum vreo 2-3 filme şi, multumit fiind de rezultate, am zis să scot pe hârtie, tot la ei, nişte fotografii digitale.

Cum am zis mai sus, developarea filmelor şi scanările au ieşit ok. Cu print-urile digitale, totuşi, altă poveste – cele alb-negru au ieşit verzi. Adicătelea ca mai jos, că avem şi poze. Când i-am întrebat de ce, mi-au trântit-o pe aia că aşa le-am procesat io. Am ridicat din umeri, mi-am zis că asta este, sunt eu dudă şi le-am făcut verzi. În aceeaşi zi, trec pe la un DTP cu jpeg-ul şi cu print-urile, şi îl rog să-mi spună unde am dat-o-n bară. Pula, fişierul e ok, trebuia să iasă a/n.

Mai trag o fugă pe la Miva, îi cer celui care opera aparatul un profil de culoare, ceva, şi-l întreb ce anume pot face pentru a nu-mi mai ieşi fotografiile verzi. Îmi răspunde că nu trebuie să fac eu nimic, doar să le zic data viitoare că tre’ să fie a/n şi se rezolvă.

Buuun, trec nişte săptămâni şi zic să le mai dau o şansă, aşa că mai trag o fugă până pe la ei cu stick-ul plin de poze, toate alb-negru. Când dau comanda, le zic clar că vreau să iasă alb-negru, şi le spun că data trecută au ieşit cu o tentă verzuie. Ghiceşte cineva cum au ieşit a 2-a oară? Da, normal, exact la fel de verzi ca prima dată:

Trecem peste faptul că le-am cerut cu margine pe toate laturile, la fel ca primele, şi ei mi-au dat rahaturile de mai sus. Cică trebuia să cer “border”, că “margine” înseamnă altceva la ei (să păstreze aspect ratio-ul, să nu-mi taie lateralele, adică). Asta este, greşeala mea probabil, nu cunosc terminologia pulii.

În fine, ştie cineva un laborator foto care să fie în stare să scoată nişte fotografii alb-negru de calitate? Nu verzi, albastre, dovlecel, fuchsia sau mov. ALB-NEGRU, tonuri de gri adică, ffs.

EDIT:

Am apelat la cei de la Azero, printurile au iesit ok. Bine, sunt ceva mai întunecate decât pe monitor, dar asta nu e vina lor.

Twitter Weekly for 2011-02-06

Powered by Twitter Tools