Nebunia din poza de mai jos stă de ceva vreme în cuptor, iar în casă a început să miroasă atât de bine încât au început să-mi curgă balele într-un hal fără de hal. Reţeta a fost furată de aici, dar mi-am permis ceva libertăţi în interpretare, aşa că produsul final va fi mai mult sau mai puţin diferit.
Revin cu poze după ce scot tava din cuptor (nu promit, totuşi, s-ar putea să fiu puţin prea ocupat cu altele pentru a mai putea mânui şi aparatul ;) ).
Edit:
yummy…. ce bine e sa vii acasa si sa gasesti papa bun :)). Un adevarat bucatar…. ;)
Si poza arata genial.
Asta, ca să vezi ce se întâmplă dacă laşi un bărbat singur în casă toată ziua. :))
daaa…. super bine arata..si sticla aia de vin e pozitionata strategic :P
Deh, decorul. :)
In articolul tau despre orez de pe CeRecomand sigur baiat era in traducere libera lenes (?!) si nu bucatar?
Mi s-a facut instantaneu o foame teribila. :)
Păi deh, umblă vorba cum că noi, băieţii, am fi ceva mai puturoşi decât dragele, sprinţarele, săritoarele don’şoare. Şi mai dezordonaţi. Şi ceva mai prostovani.
Îmi pare rău că ţi-am zdruncinat pohtele aşa de dimineaţă. Chiar m-am gândit să pun o atenţionare, ceva: “a nu se deschide pe stomacul gol”. :))
Apropo de orezul basmati, l-ai încercat? Ţi-a plăcut?
f frumos. ma bucur ca ti-a placut :D
A fost bun-bun!
Oricum, deja mă gândesc serios să-ţi calc iarăşi pe urme cu reţeta asta.
Sau, în acelaşi stil de slow cooked food, un curry fiert bine de tot, până să se desprindă fibrele de carne de pe oase.
Mai am două zile să mă decid. :)
merita din plin. iese super moale si frageda carnea facuta asa iar gustul e minunat. rabdare sa ai :)