Fiecare autobuz/troleu/tramvai este dotat cu cel puţin un om al străzii care confundă mijlocul de transport cu sacul lui de dormit.
Rezultatul? Din cauza putorii de rigoare, jumătatea de maşină/tramvai în care doarme respectivul este goală, în timp ce restul călătorilor se îngrămădesc în cealaltă jumătate a vehiculului.
Nu îi condamn, ar fi o tâmpenie din partea mea să spun că viaţa unui om e mai puţin importantă decât confortul meu în autobuz, dar ceea ce mă uimeşte este că nu ştiu să existe un centru care să le ofere ajutor celor care au nevoie de asta. Cât de greu o fi să încălzeşti o hală industrială în care să-i cazezi ca pe sardine pe cei care, fără ajutorul ăsta micuţ, ar muri îngheţaţi pe stradă? Eventual şi o sală cu duşuri, ceva. Nu e nevoie de confort sporit, nu e nevoie de lux, nimic. Doar chestiile de bază.
Ah, si spitalele se umplu de boschetari iarna. Si apare dilema: ba, nu-i uman sa-i dam afara, da’ totusi suntem spital de urgente si n-avem loc nici pentru aia care vin cu probleme serioase…
Băi, acolo-i altă treabă; dacă nu-l dai pe ăla afară, îţi moare omul pe targă.