Astăzi n-am mai avut curaj să ies. Poate mâine… :)
- Fără mănuşi nu se poate. Prima zi am plecat la drum ca o floricică, fără să mă pregătesc deloc, aşa că a trebuit să aştept 30 de minute doar pentru a mă putea autentifica pe calculatorul de la muncă. Puteam să bat cuie cu palma, nu simţeam nici pe dracu;
- Cel puţin 1 oră după ce ajung la destinaţie am faţa roşie, de zici că-s ca vecinul de la 10, care-şi începe ziua cu 200 de vodkă. S-ar rezolva cu o cagulă, dar alţi bani, altă distracţie;
- Furca (Spinner 300 îi spune) se întăreşte atât de tare la frig, încât am impresia că nu mai am suspensie pe faţă;
- Nu se mai simt click-urile de la schimbătoarele de mână (dintr-astea sunt, document pdf în link) şi nu-mi dau seama dacă schimb un singur pinion sau mai multe.
Fără nicio legătură cu vremea rece, deşi am încercat, nu mă înţeleg deloc cu frânele pe jantă. Senzaţia aia că strâng în cauciuc (care nu e departe de adevăr, că doar saboţii-s din gumă) strică totul.
(Imaginea de mai sus e un crop dintr-un screenshot din Endomondo)
Manusi de ski in mana si nadragi la fel. Plus haine serioase pe rest si caciula. Altfel te ia mama gaia. Acum cativa ani prestam si io din astea. Cu “echipament” OK, mergeam destul de bine ;)
Mănuşi groase, check (nu-s de ski, da-s de piele, căptuşite, aşa că-s ok);
Haine serioase, check;
Căciulă, check;
Acum doar să-mi fac curaj să merg mai mult de 100 de metri pe zăpadă. Între timp a cam nins, iar eu nu prea am experienţă în condusul săniilor pe două roţi. :)