Pentru toate există o primă dată

Astăzi am scos un cablu de telefon dintr-un port din patch-pannel-ul din camera serverelor (trebuia să mut un interior în altă priză). Două secunde mai târziu, mă uitam la măţăraia din faţa mea ca viţelul la poarta nouă şi nu pricepeam de unde dracu am scos cablul şi unde trebuia să-l bag la loc.

Mi-am adus aminte până la urmă, da’ e o senzaţie extrem de ciudată. Ca şi cum creierul meu ar fi făcut un scurt micuţ şi şi-ar fi băgat picioarele, dintr-o dată, în ultimele înregistrări din memoria de scurtă durată.

Acum mai lipseşte ca peste câţiva ani să mă trezesc pe o stradă dintr-un oraş străin, fără să ştiu ce caut şi cum am ajuns acolo. Parcă era şi o boală care avea obiceiul de a se manifesta aşa. Alţaimăr îi zice, nu?

Hehe, viitorul sună bineeee!

Leave a Reply

Your e-mail address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.