Un semn pus în faţa unei cafenele spune «Cel mai bun Frappe». Mă strecor pe lângă scaunele care ocupă abuziv trotuarul, traversez şi ajung în faţa unei clădiri care se află în construcţie de cel puţin 2 ani. Pe trotuar, o pirandă rotofeie păzeşte o Dacie pick-up plină-ochi cu fier vechi. De după un gard de metal apare un puradel cu nişte sârme-n braţe care, după ce-şi aruncă încărcătura-n spatele maşinii, se întoarce repejor în şantier, prin aceeaşi spărtură din gard. Mai merg doi-trei metri, un cerşetor jegos iese dintr-un pasaj în timp ce-şi râcâie o bubă imensă de pe umărul dezgolit strategic. Strâmb din nas, mai merg ceva, văd cum doi tipi dubiosi vând legume şi fructe direct din portbagajul unei Dacii Break 1310. Mai încolo, concurenţa (la fel de prezentabili ca primii) vinde cam aceleaşi chestii dintr-un Logan. Ajung în faţa unei alimentare, unde o bătrână încearcă să vândă nişte pătrunjel ofilit. Acum câteva zile vindea şlapi. Mai demult, o văzusem cu nişte curele. De unde naiba o fi tot făcând rost de ele? Fac la stânga, trec pe lângă o şaormerie în faţa căreia mai tot timpul văd parcat ori un Mercedes, ori un BMW, în care aşteaptă ori o piţi rujată excesiv, ori un băiat cu 3 straturi de ceafă. Am observat că mai tot timpul maşinile scumpe sunt parcate prost, cât mai în mijlocul străzii, să încurce cât mai multă lume. Să se vede valoarea, zic. Traversez, intru-n aprozarul cu nume de sfânt prescurtat (numele, nu sfântul), îmi iau roşii, telemea, parizer şi pâine, plătesc (nici astăzi nu mi-a răspuns casiera la «mulţumesc») şi ies. O masă de prânz de-a dreptul corporatistă. Mai lipseşte să-mi desfac pachetul pe capota vreunei maşini şi aia e. Mă întorc pe acelaşi drum, navigând pe lângă ţigani şi înjurând semnul cu «cel mai bun frappe» când îmi răsare-n faţă. Uitasem de el. Îl evit dar mă împiedic de un scaun. «Futu-vă terasa naibii», îmi zic în gând. Barmanul se uită chiorâş la mine de după tejghea, îi întorc privirea, ridic din umeri şi merg mai departe.

Nu, nicio concluzie, nicio descoperire pseudo-filosofică, nimic. Doar că astăzi nu-mi plac paragrafele.