Oare oamenii care au o meserie bine definită (aici exclud automat hârţogarii care pot fi uşor înlocuiţi de oricine altcineva capabil de a scoate un memo sec – mă refer la psihologi, medici, instalatori, electricieni, contabili, it-işti, etc.) nu se satură de amicii/cunoştiinţele care îi tot presează încercând sa profite gratuit de cunoştiinţele lor?
Cum ar fi corect din partea lor să procedeze? Să ajute fără să aibă pretenţii materiale, în spiritul amiciţiei, sau să pună piciorul în prag şi să spună că prietenia se întinde până la bere/glume/bârfă, mai departe fiind vorba de… neşte mijloace necesare traiului? Sau poate să facă la fel ca unii traficanţi de droguri şi să ofere prima doză gratis?
Pingback: Pulsul Blogurilor #5 | Jiunimea