Zilele trecute, am văzut prin autobuz un nene cu o jucărie tare-tare frumoasă: un hasselblad cu spate digital (un Phase One, nu ştiu de care), grip, blitz şi ceva obiectiv wide pe el. Omuleţul avea o moacă de pozar old-school şi era îmbrăcat cu o jachetă pe care scria hasselblad. În fine, impresionant. Genul ăla de impresionant care-ţi creează aşteptări înalte pân’ la cer. Adicătelea aşteptări de genul “wtf eu nu am să pot face niciodată aşa ceva!!!!111one” (în sensul bun).

Eh, tot regretând că nu am pescuit aparatul din geantă pentru a-i face o poză, îmi vine ideea să-l caut pe net; dacă tot avea jachetă cu hassy, e foarte posibil să fie foarte pasionat de marca asta (să nu-i spun fanboy) şi să se fi înregistrat pe ceva site-uri de fani. Aşa că-l caut, pentru început, pe site-ul hasselblad, în secţiunea utilizatorilor de hassy. Unde-i găsesc poza la profil. Din prima. Cu tot cu link către portofoliu. Dezamăgitor.

În fine, nu e treaba mea să spun dacă pozele omului îs sau nu de câcat. Numa’ că nu-s pe gustul meu. Deloc.

Am mai spus asta aici şi aici. Sunt oameni cu compacte care mătură pe jos cu majoritatea utilizatorilor de DSRL sau de alte aparate de fiţe. Sunt unii care nu mai folosesc nimic altceva decât camera de pe telefon şi care-şi expun lucrările peste tot. Sunt unii care nu au nevoie de Hasselblad, Bronica, Mamyia, Rollei sau alte nave spaţiale, ci doar de, aşa cum Cătălin foarte bine zicea, o Holga şi un bec chior.

Realizez că asta e a 3-a oară când bat tastatura pe tema asta. De ce mă repet, nu ştiu. De fapt ştiu, da’ nu vreau să recunosc.