Monthly Archives: May 2010

Când nu ştii, te documentezi

Din cauză că m-am săturat de galbenul bolnăvicios de pe pereţi (nu e din cauza jegului sau a vechimii – pur şi simplu aia e culoarea vopselei), mergând pe principiul măsoară de 10 ori şi taie o sigură dată, de vreo două zile arunc în virtual căutări de genul “cum se văruieşte” şi colind tot soiul de forumuri pentru amenajări interioare.

Mi-e şi frică să mă gândesc cât de lungă va fi perioada de documentare pentru ceva mai complicat, cum ar fi pusul parchetului. :D

B&W: The Stig!

Ştiţi voi, The Stig, Top Gear, Discovery…

The Stig

Culmea, omu’ împărţea fluturaşi cu Discovery pe la un semafor de pe lângă Răzoare. Acu’ mai rămâne să-l văd pe Clarkson şofer de taxi, pe Hammond conducând un autobuz RATB şi pe May vânzător la un chioşc de cartier.

Of, of… ce ţi-e şi cu criza asta… :)

Abandonarium – Stuff That People Leave Behind #1

Bine, titlul arată ciudat în limba engleză dar, dacă l-aş fi tradus în română, parcă şi-ar fi pierdut farmecul. (Am modificat numele în “Abandonarium”. Sună mai bine aşa.)

În timpul plimbărilor mele de-a lungul şi de-a latul străzilor din Bucureşti, am dat peste o groază de lucruri uitate sau abandonate, lucruri care, de cele mai multe ori, ar fi putut spune o întreagă poveste despre fostul lor proprietar. Pe scurt, mi s-a părut interesantă ideea de a le poza şi de a încerca să… împărtăşesc cu cei care-mi calcă pragul virtual acel fragment de povestire.

Unele mi-au scăpat printre degete (scuză pentru “mi-a fost lene să scot aparatul” sau, mai rău, “nu aveam camera la mine”), pe altele am reuşit să le “prind”. Cele care au fost “prinse” şi recuperate din maldărul de poze de pe hdd vor fi postate pe blog cu titlul şi tagul  “Stuff That People Leave Behind” “Abandonarium”. Primele trei sunt mai jos.

Ca o precizare, fiecare obiect a fost pozat exact în locul şi poziţia în care a fost găsit, fără a-l mişca, nici înainte nici după fotografiere. Îmi place să cred că “datoria” mea e de a observa şi a documenta, nu de a interveni. Continue reading

AC/DC

Sunt răguşit şi mă dor toţi muşchii.

A fost bestial… ba nu, nu bestial. Au fost nişte zei pe scenă, în pula mea.

(…plus că şi trupa din deschidere, Down, a sunat bine).