Intersecţia fără semafor, castravetele nuclear şi românul-oiţă

Astăzi dimineaţă, în tramvaiul 41, direcţia Ghencea – Piaţa Presei Libere, fix înaintea staţiei Crângaşi. Am stat ca dobitocul într-un tramvai plin-ochi care, timp de vreo 20 de minute nu s-a mişcat din loc.

Motivul? Semaforul defect, intersecţia dirijată de un castravete nuclear (verde-fosforescent, adică). Nu-s în domeniu, aşa că nu ştiu dacă procedura spune că domnii care călătoresc de unii singuri în maşinile propritate personală au prioritate în faţa celor 100 de tâmpiţi care au ales să călătorească cu tramvaiul. În cărţulia aia din care am învăţat pentru a-mi obţine permisul de conducere parcă scria altceva.

Acum, corect ar fi să privim şi partea cealaltă a problemei. Aia care spune că, dacă şoferii nu s-ar înghesui ca berbecii în intersecţii şi ar respecta dracului măcar cele mai elementare reguli de circulaţie, nu ar mai fi nevoie de agenţi de circulaţie care să nu ştie cum să dirijeze traficul.

La fel, dacă pietonii s-ar gândi că tramvaiul 41 vine din 2 în 2 minute în timpul dimineţii, poate nu s-ar înghesui ca oiţele la berbec şi poate ar lăsa tramvaiul să plece dracului din dreptul peronului. Nu de alta, dar dacă nu se pot închide uşile, cel plin nu pleacă, cel liber n-are cum să ajungă, iar atât călătorii care stau în tramvai cât şi cei care vor să urce-n el vor înjura poliţiştii, şoferii, ratb-ul, presedintele ţării şi baba care tot timpul se împinge, fie că e pe peron sau în mijlocul de transport în comun.

4 thoughts on “Intersecţia fără semafor, castravetele nuclear şi românul-oiţă

  1. Bogdan Gabara

    Urat moment. Am mers si eu de cateva ori in ultima luna cu mijloacele in comun… horror! Am injurat zapada, primarii, presedentia, incalzirea globala, pinguinii, eschimosii, melcii si corpurile unicelulare… toate in aceeasi propozitie… adresate unei singure persoane…

    Reply
  2. Mioara

    Transportul în comun: unul dintre motivele pentru care am ales să părăsesc Bucureştiul.
    Nu am o problemă cu transportul în comun în general, chiar îl încurajez, deoarece numărul mare de maşini sufocă oraşul, dar astfel de situaţii cu tramvaiul, petrecute zilnic, te consumă psihic. Te înţeleg şi îţi doresc să ai multă răbdare şi să fii cât mai indiferent, pentru a supravieţui.

    Reply
    1. rasebo Post author

      Meh, am început să mă obişnuiesc cu chestiile astea. De fapt, dacă stai să te gândeşi, e trist că problemele astea au devenit ceva… obişnuit.

      Reply

Leave a Reply

Your e-mail address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.