Căciuliţele cu GAP în mijlocul frunţii. Alea din ceva-care-seamănă-cu-polar-ul (metarialul, nu Fram), cu marginea îndoită, de arată ca o boneţică, care sunt sigur că nu-s originale ci făcute pe-un vapor chinezesc în drum spre Europa de Est şi cumpărate din Dragonul Roşu.

Ei, de fiecare dată când văd o tanti cu un hahat dintr-ăla de căciuliţă pe cap, îmi imaginez că m-apuc să o dau cu capul de toate barele din autobuz, c-o pun pe şina de tramvai sau că îi car coate-n burtă în aglomeraţia din metrou. După aia, îi iau căciuliţa aia plină de sânge de pe cap, o umplu cu kerosen şi îi dau foc. După ce arde cum trebuie, repet până când transform în scrum toate căciuliţele din lume. Apoi strâng cenuşa rezultată din arderea acestora, mă duc la ruşi, într-o fabrică de diamante artificiale, o pun într-o presă şi-o strâng atât de tare încât o transform într-un diamant jegos. Pe care-l sparg apoi într-o mie de bucăţele mici-mici-mici de carbon cristalizat, cu cel mai mare baros pe care-l pot ridica.

E timpul să mă duc să-mi fac revizia psiho-cucu?

P.S. N-am găsit poză pe net, că nici Google-ul nu cred că le suportă.

P.P.S. Cre’ că mi se trage de la şocul pe care l-am avut astăzi dimineaţă. Ăla cu vremea.